Epilog II la jurnalul lui Georgel (sau Necrolog că ăștia vor să...

Epilog II la jurnalul lui Georgel (sau Necrolog că ăștia vor să mă ucidă politic zice Jorhe de Buruienesco)

3 171
  • Până la urmă, de ce mi-a fost frică, de aia n-am scăpat. Gata, m-au aranjat băieții ăștia, om m-au făcut. Bine că ăla care a făcut legea electorală, Dumnezeu să-i deie sănătate multă, a stat și s-a gândit și la mine, că să îmi dea timp să mai aranjez lucrurile prin primăria fostă a mea, actuală a lui Coliban, șeful la tefeliști. Legea mi-a dat un răgaz de 3 săptămâni să curăț locul faptei, până validează ăștia rezultatele, până depune jurământul. Și Adiță Cejeu și cu Mandolină Machitorul m-au vândut repede, la reduceri, gata, să scape rapid de mine, să se pupe în bot cu viitori parteneri de guvernare USR PLUS-iști, crede ei acuma că nu mai valorez nimic. Am ajuns de m-a sunat și Băsescu Mahmurul, și în veșnicia lui absolută mută de beată, râdea de mine și-mi zicea că na, așa se întâmplă și la case mai mari, că și el e trist că a pierdut prima oară alegeri în viața lui. De doamna Firea nu mai zic, am auzit că a spart tot prin casă când a auzit c-a rupt-o la vot Nicu Șordan, de a ajuns să cheme Pandele salvări cu doctori pe acasă pe la ei ca să îi facă perfuzie în cap. Ce nenorocire! Urât de tot, nu merita asta, cum nu meritam nici io să iau bătaie așa rău. Mare nedreptate am pățit!                Ei bine, după ce mi-am mai revenit din șocul mare care l-am trăit, mi-am adus aminte că eu sunt un mare om politic, școlit bine de tot la școala vieții, tata la combinație și șeful la șmecherie. Și am cerut să mă fac Viceprimar, să stau în coasta lui Coliban, să-l sabotez cu băieții mei din Consiliul Local la care adaug și pe băieții lui Dunca, și să-i ținem în șah pe trotinetiști până la loc comanda. Pregătit eram să stau în tranșee 4 ani, să cultiv zi de zi, oră de oră, ura mea față de ăștia care m-au bătut la vot. Nu se pune ei cu mine! Preluam conducerea opoziției și dracii îi găsea, nu mai făceau nimic, decât numai ce vroiam io! Dar a venit ordinul direct de la Cotroceni, și mi-au zis că n-am voie, nu mă sprijină nimenea, și că dacă fac urât, mă duc ăștia repede lângă Dragnea ca să-l încurc la o tablă și un șeptic pe acolo pe la Rahova pe unde e el. Și Adiță Cejeu m-a executat cu zâmbetul pe buze, de mult visa el, era copt pe dinăuntru de câte sâmbete mi-a purtat la viața lui. Și pe Oprică l-a executat! Și pe Gabor! Gata, m-au blocat la mantinelă, zic ei, așa ca la hochei pe gheață, să nu mai pot să mai fac nimic. Dar nu m-am lăsat, am vorbit direct cu Băsescu de mi l-a trimis pe securistul ăla de Robert Turcescu. Și le-am zis, oameni buni, hai să ne grăbim că numai mâine nu-i poimâine, vin alegerile generale, și cât de cât în Brașov mă mai cunosc oamenii, facem un gest, un asalt acum, și trag după mine toți PDL-iști mei în PMP, și facem scor bun, luăm unu-doi deputați, eu fiind unul dintre ei, poate chiar și un senator. Hai acuma, că-i proaspătă, încă mișcă, și nu s-a dezmeticit gușterul, pune ștampila pe mine, că doar au fost 30000 care m-au vrut din nou primar. Dar nu m-am înțeles cu securistul de Turcescu. N-a vrut să facem combinația asta mare de rămâneau toți muți de uimire, mână de maestru în politică se simțea aici dacă făceau ce le-am propus. N-a fost să fie nici asta! 
  • Așa că pentru moment rămân consilier local, și o să îmi înghit toată rușinea ce am pățit. O să stau în gura lui Coliban și o să văd și eu ce zice el. Când mă convoacă, mă duc la ședințe la Consiliul Local, și stau și eu liniștit acolo pe zece milioane de lei vechi pe ședință. Și în timpul ăsta, văd eu, fac eu înțelegeri ca să-i încurc, că slavă Domnului toți sclaveții din primărie pe care i-am ținut pe bani și funcții îmi sunt datori. Și până se prinde Coliban, până îi schimbă, până una-alta să aducă alți oameni, până învață ei care e mersul, iacă au trecut 4 ani. Și la următoarele alegeri o să vin eu tare din spate și praf îi fac în campanie. Că la nivel de dosare penale și judecată, totul e slăbuț, nu m-au prins cu nimic, și am avocați buni de tot, le-am dat de la buget bani de i-am făcut oameni, acuma e rândul lor să mă ajute și ei pe mine.                Și acum când încă mai merg la servici la primăria încă a mea, în orașul meu, intru prin birouri și dau de toți haștagiști care mă deranjau pe mine pe stradă, care vin acuma să ceară relații, să înțeleagă cum merg treburile. Cică și-au luat primăria înapoi. Ați luat pe dracu ghem băăăăi împiedicaților, am minat eu bine terenul, nu faceți voi mare rahat pe aici, nu mișcați voi nimic, tu-vă în cur de trotinetiști cu cine v-a făcut. Și le mai văd fețele sclaveților de i-am ținut în brațe la primărie, din ce în ce mai smolite, simt ei că le trag tefeliști ăștia niște picioare în cur după ce o să-i scoată la tablă Coliban, de nu mai nimeresc șomajul. Câte fețe plânse și câte crize de nervi au fost în ultima vreme, ehe, nu-i a bună. Au bătut recordul la consum de Xanax. Eh, asta e, cât a fost frumos, a fost frumos. Să-i văd eu acuma pe băieții ăia care colectează taxa la libertate cum se duc ei la Coliban. Le colectează ăsta de îi trimite direct pe trotinetă la plimbare pe la Cotroceni. Asta e, eu n-am fost bun când dădeam drumul la robinet, de i-am făcut pe toți oameni. Numai Dumnezeu știe câți ani am muncit să creez sistemul ăsta care să meargă uns pentru mine, să fie toată lumea care contează  mulțumită și cu gușa plină, să nu piuie unul. Și ce planuri mărețe aveam! În naivitatea mea, credeam că o să ies la pensie de aici, și că oamenii vor veni să mă roage după aia să mă întorc la primărie. Dar vremurile s-au schimbat, a venit și Covidul ăsta, și am avut și eroare mare de calcul electoral, și acuma am rămas falimentat electoral, stau la colțul blocului și cerșesc țigări Și când simțeam eu că pleznesc de necaz, așa la câteva zile după alegeri, am ajuns și pe la psiholog că simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare și vedeam negru în fața ochilor. Am simțit că mor atuncea. Doamne, ce răbdare a avut omul ăla cu mine, și ce mult bine mi-a făcut. Chiar m-a ținut și în brațe când plângeam ca un copil de tremura cămașa pe mine. E bun de tot omul, chiar m-a pus rapid pe picioare înapoi ca să pot să merg înainte. Nu-mi venea să cred că se bucura lumea pe stradă că m-a bătut Coliban la alegeri. Înțeleg, să se bucure el și cu tefeliști lui, și cu haștagiști. Dar să se bucure un oraș întreg, de parcă au scăpat de dracu? Chiar în halul ăsta am fost în eroare, când ziceam eu că toată lumea mă iubește și mă stimează, și că e totul în regulă? Nu se poate!                Și într-o noapte am mai avut un vis ciudat tare de tot. Se făcea că mi-am făcut băgăjelul și dădeam să ies din primărie, să-i las locul lui Coliban și la haștagiști. Și cum mergeam eu agale spre ieșire, mă uit în spatele meu, toată lumea ieșea din birouri cu sarsanalele în spate, închideau și se încolonau după mine. Toată lumea mă urma. Șefi, șefuți, directorime, pulime, toată lumea venea după mine ca după Moise când a fugit din Egipt. Parcă aveam și așa o barbă lungă, și hainele cu care am venit de la țară. Chiar și gaura din talpa pantofului era la locul ei. Și când m-am apropiat eu cu tot alaiul de ieșirea din clădire, cineva a pus la stația de amplificare corul sclavilor evrei din opera Nabucco a lui Verdi. Și am plecat, nici nu m-am mai uitat înapoi, direct la gară m-am dus. Asta e semn mare! Gata s-a terminat. Ce va fi, va fi!
  • Jorhe de Buruienesco.
  • Final?????
  • REspectiv Dan Vâju&Iulian Rinder

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.