EPIDEMIA DE ȚÂFNĂ
Există o epidemie nouă în politica românească: țâfna puterii.
Boala asta îi lovește pe cei care, după două aplauze și trei ode intelectuale, încep să creadă că nu mai sunt oameni politici, sunt personaje biblice.
Tot încerc să înțeleg, de unde aroganța și bucuria sadică de a împovăra oamenii sărmani, de a guverna pentru „cetățeni”, dar împotriva lor.
S-a dat Ordonanțe de Urgență, deși un guvern interimar nu are acest drept, Parlamentul a fost pus în paranteză…
Ex-premierul e bine mersi, la Palatul Victoria, ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Păi, bine, când niște filosofi redutabili și analiști, îmbătați de propriile metafore îți spun că ești „Moise care desparte apele”, „Mesia reformei”, „Margaret Thatcher de Bihor”, începi să crezi și tu că ai părăsit cabina camionului, ca un profet coborât din munte.
Și exact aici începe nebunia.
Aroganța lui Bolojan nu mai este doar o problemă de stil.
Devine o problemă politică majoră.
Pentru că atunci când conduci cu dispreț, când vorbești cu superioritate, când reduci drama oamenilor la grafice și calcule contabile, nu poți ajunge decât pe marginea prăpastiei.
În timp ce elitele digitale ridică statui din pix și armate întregi de boți lustruiesc imaginea „salvatorului”, în țară se aude altceva: strigătul disperat al celor care nu mai au din ce trăi.
Strigătul celor care văd cum li se vorbește despre sacrificiu, de către oameni care nu sacrifică nimic.
Strigătul celor care au ajuns simple cifre într-un Excel, administrat de tehnocrați fără contact cu realitatea.
Politica de azi e o junglă de personaje care schimbă doctrinele ca pe cămăși, care intră „în opoziție” ca să rămână la putere, care vorbesc despre moralitate cu gura plină de compromisuri.
Nimeni nu mai cade pentru eșec.
Nimeni nu mai răspunde pentru haos.
Se mută doar scaunele între ei, ca într-o orchestră care cântă pe Titanic.
Schimbarea României?
Cu cine?
Tot cu ei?
Această putere nu mai produce doar sărăcie financiară.
Produce exterminare morală.
Oamenii sunt împinși să accepte umilința ca normalitate, să tacă, să înghită, să supraviețuiască de pe o zi pe alta.. și să înjure pe rețele sociale.
De ce oamenii păcăliți cu ruși, cu TVA care nu va crește, cu o viață mereu mai bună, nu se mai revoltă?
Pentru că anularea alegerilor a dus la anularea democrației și instaurarea fricii.
Sau a lehamitei.
Fie ce-o fi!
Oricum, tot ei vor fi la butoane, spun umiliții sorții.
Asta mă sperie cel mai mult! LINIȘTEA!
Oamenii au obosit.
Nu mai strigă, nu mai cer, nu mai speră.
Suntem terenul perfect pentru orice formă de abuz.
Autor: Dana Macsim
Saursa: facebook.com
