Energia eoliana – o comoara neexploatata suficient
Tinand cont de cresterea continua a preturilor la hidrocarburi, precum si imputinarea ingrijoratoare a rezervelor acestora, lumea civilizata se gandeste tot mai mult la alternativa eoliana.
In acest sens multi opteaza pentru o energie curata, oferita de puterea vantului, evitand-o pe cea nucleara, periculoasa din mai multe puncte de vedere.
In multe tari din lume, precum Germania sau Franta, s-a trecut la planificarea infiintarii de parcuri eoliene care sa produca mii de megawatti, in compensarea disparitiei treptate a productiei de energie electrica pe baza de carbuni sau derivate ale tzitzeiului si ca inlocuitor al energiei nucleare, acestea fiind periculos de poluante.
In tarile intr-adevar ingrijorate de viitoarele surse de energie se cauta locatii cat mai optime pentru infiintarea de asemenea parcuri eoliene. Este vorba de regiuni in care vantul isi face simtita prezenta in marea majoritate a timpului, aici avandu-se in vedere in primul rand zonele de litoral, cu instalarea morilor de vant in jurul limitei apelor teritoriale, unde adancimea este de 30-40 metri.
Sunt avute in vedere si zone de uscat cu miscari eoliene constant prezente.
In context nu pot fi uitate incercari in acest sens de pe meleaguri brasovene, pe vremea cand mai existau si institute de cercetari. Cei mai bogati in ani isi pot aminti de stalpii infipti pe langa Ghimbav, in varful carora erau invartite de curentii constanti de aer din zona niste uriase elice care, la randul lor, invarteau niste turbine care produceau curent electric.
Dar apoi a trecut si pe acolo vantul Revolutiei care a pus la pamant acele instalatii experimentale – acest lucru s-a intamplat si in alte parti ale tarii – noi facand acuma marunt din buze ca se termina si clasica energie tot mai scumpa.
Ce-ar fi daca edilii brasoveni si+ar propune sa ciupeasca putintel din asfaltari si alte bazaconii de-a vopsitul gardului in favoarea (re)amenajarii unui parc eolian?
Dan Bota
