EMOTII SI ULTRASENTIMENTE…
Lumea şi-a adus aminte iarăşi că fără solidaritate n-ar fi decât o adunătură de jivine însetate de sânge. Revelaţia asta s-a ivit, nu dintr-o criză de conştiinţă a Planetei, ci din întâmplarea care a secerat vreo treizeci de suflete,in antecamera mortii luptand acum sa scape cam tot atatia! . Tragedia ne-a trezit pe toţi la realitate, dar pentru cat timp,? Nu la fel s-au petrecut lucrurile şi după drama dim Apuseni, când credeam că moartea celor traşi la sorţi atunci ne va obliga să preţuim altcumva viaţa ? Sau după măcelurile din Bagdad, Tripoli, Damasc sau acum Ankara…? Din nefericire, deşi istoria se repetă de mii de ani, oamenii nu pricep ce trebuie din greşelile trecutului. Poate fiindcă sunt mereu alţii, iar poveştile de altădată nu-i privesc pe ei; poate fiindcă amnezia ne goleşte memoria de coşmaruri…
Se pare că nu am învăţat să trăim în pace, în armonie,cum nici Abel şi Cain n-au catadicsit încă să se aşeze la aceeaşi masă şi să se ierte unul pe altul. Cruciadele, Inchiziţia şi războaiele s-au purtat şi se poartă şi azi în numele urii: religioasă, politică, economică, rasială, culturală fotbalistică.La ei, răzbunare şi iar răzbunare, dinte pentru dinte şi glonţ contra glonţ.
La noi:neglijenta contra neglijenta si,reprosuri…reciproce Cine să mai oprească lungul şir de acuzatii ? Suntem copiii unei crize complexe şi profunde, fără remediu, resursele s-au împuţinat alarmant, iar noi ne-am înmulţit exagerat. Odinioară, coloniile asigurau luxul şi măreţia puterilor imperialiste, dintotdeauna insaţiabile şi lacome. Cu vremea, sclavii s-au emancipat şi au dat buzna în inima Angliei, Germaniei, Franţei, Italiei, Spaniei…
Pe nesimţite, populaţiile de acolo s-au amestecat, şi-au pierdut puritatea nobilă, şi aşa veneticii au repurtat prima victorie asupra coloniştilor.. Pretextele sunt uşor de găsit, le întâlneşti la orice pas.Inclusiv in cluburi… Ciocnirile de civilizaţie, ca si acidentele terifiante din interiorul societăţilor multiculturale izbucnesc când şi când, toleranţa e doar un concept demagogic.
Propagandiştii noii ordini mondiale ne mint programatic că patria noastră este Europa Unită, Din multiplele şi ireconciliabilele diferenţe culturale s-au născut grupurile,gruparile si nenorocirile care ne-au îndoliat . Sentimentul dezrădăcinării, al alienării şi marginalizării în spaţii străine,poate fi sâmburele violenţei aglutinata
in cluburi,a căraror nocivitate o vom constata abia peste ani.Si terorismul este forma extremă a crizei de care nu pomeneam, forma elevată a urii religioase şi nu numai… S-au deschis prea multe fronturi, prea multe răni, astfel încât situaţia poate deveni incontrolabilă. Digurile siguranţei cetăţeanului s-au rupt cam peste tot, nu mai exista controlul legii, poate si siguranta naţională e harcea-parcea,dar globalizarea nu ne-a venit de hac…
Atacurile teroriste in locuri publice, cauzele lor, vor rămâne actuale. Ca si accidentele colective ivite din neglijenta unui iresponsabil, sau dintr-o „intamplare” criminala. Dar cand vom trece de starea de ultra-emotie nationala,cand totul este posibil?
Se pare că nu am învăţat să trăim în pace, în armonie,cum nici Abel şi Cain n-au catadicsit încă să se aşeze la aceeaşi masă şi să se ierte unul pe altul. Cruciadele, Inchiziţia şi războaiele s-au purtat şi se poartă şi azi în numele urii: religioasă, politică, economică, rasială, culturală fotbalistică.La ei, răzbunare şi iar răzbunare, dinte pentru dinte şi glonţ contra glonţ.
La noi:neglijenta contra neglijenta si,reprosuri…reciproce Cine să mai oprească lungul şir de acuzatii ? Suntem copiii unei crize complexe şi profunde, fără remediu, resursele s-au împuţinat alarmant, iar noi ne-am înmulţit exagerat. Odinioară, coloniile asigurau luxul şi măreţia puterilor imperialiste, dintotdeauna insaţiabile şi lacome. Cu vremea, sclavii s-au emancipat şi au dat buzna în inima Angliei, Germaniei, Franţei, Italiei, Spaniei…
Pe nesimţite, populaţiile de acolo s-au amestecat, şi-au pierdut puritatea nobilă, şi aşa veneticii au repurtat prima victorie asupra coloniştilor.. Pretextele sunt uşor de găsit, le întâlneşti la orice pas.Inclusiv in cluburi… Ciocnirile de civilizaţie, ca si acidentele terifiante din interiorul societăţilor multiculturale izbucnesc când şi când, toleranţa e doar un concept demagogic.
Propagandiştii noii ordini mondiale ne mint programatic că patria noastră este Europa Unită, Din multiplele şi ireconciliabilele diferenţe culturale s-au născut grupurile,gruparile si nenorocirile care ne-au îndoliat . Sentimentul dezrădăcinării, al alienării şi marginalizării în spaţii străine,poate fi sâmburele violenţei aglutinata
in cluburi,a căraror nocivitate o vom constata abia peste ani.Si terorismul este forma extremă a crizei de care nu pomeneam, forma elevată a urii religioase şi nu numai… S-au deschis prea multe fronturi, prea multe răni, astfel încât situaţia poate deveni incontrolabilă. Digurile siguranţei cetăţeanului s-au rupt cam peste tot, nu mai exista controlul legii, poate si siguranta naţională e harcea-parcea,dar globalizarea nu ne-a venit de hac…
Atacurile teroriste in locuri publice, cauzele lor, vor rămâne actuale. Ca si accidentele colective ivite din neglijenta unui iresponsabil, sau dintr-o „intamplare” criminala. Dar cand vom trece de starea de ultra-emotie nationala,cand totul este posibil?
