Elena Udrea ataca nejustificat
Nu-mi pasa ca imi pot pune pielea pe bat daca afirm ca Elena Udrea este infractoare, pentru ca, pana la urma, dreptatea iese la suprafata si se va dovedi ca aceasta dama cu apucaturi de paparuda de cartier calca numai pe becuri.
Poate ca ziarist sa nu fac doua parale, dar ca om am dreptul sa vad si sa-mi spun oful. Iar acest of nu este numai al meu, este al tuturor romanilor care se vad descalificati prin circul prezentat de Udrea.
Si am dreptul pentru ca nu umblu cu basme si prafuri, in asa-zisa cinste si preamarire a tarii, cum face aceasta dama cu felinar rosu la bicicleta dupa ce a bagat mana in buzunar strain, ci pentru ca, lipsit de mijloacele materiale care au fost promise de un presedinte devorat de paranoia, ajung sa-mi cumpar doi carnati mai mult zgarci, la 10 lei kilu, in loc sa mananc si eu macar pe sfert cat are aceasta orgolioasa comparata cu Elena Lupescu, tot o dama vrand sa conduca, la vremea aceea, Romania lui Carol numarul Doi, spre declinul acelei Romanii si numai interes propriu.
Cum a facut acest lucru? Doar folosindu-si apanajele de femeie.
Astazi intalnim acelasi soi de cotofana, insa cu gura mult prea mare pentru vremuri dificile prin care trecem.
Sa incerc totusi sa-mi limitez indignarea fata de acest comportament al Elenei Udrea in exprimari mai elegante, in limita adevarului.
Nu o sa o mai numesc pe doamna Udrea japita de cartier, o sa o numesc cocota de Cotroceni.
Nu o sa o mai numesc pe doamna Udrea mincinoasa ordinara, o sa spun ca este o doamna care tainuieste anumite adevaruri.
Nu o sa o mai numesc pe doamna Udrea persoana siliconata cu felinar rosu la buricul politic, mangaiat de un paranoic matelot, ci o sa spun ca sprijina operatii estetice cand viata devine dificila si marangozul nu mai poate drege barca.
Ce ma mai sfatuiti „sa nu mai”?
Sa nu mai vorbesc contra imposturii? Sa nu mai scriu de un orgoliu arogant?
Sa nu mai amintesc de boala numita schizofrenie paranoica?
Sa nu mai amintesc ca ma simt pus tot mai mult capra, ca sa fiu luat in voie pe la dos, in veselia si placerea unora si spre durerea mea?
Sa accept invazia unor amazoane nefondate calarind indecent existenta, pentru ca, intelectual, se apropie de impasibilitatea curvelor de pe centura?
Stiu ca, intre oameni normali, nu te poti comporta in acest hal, si imi pare rau de izbucnirea mea necivilizata. Dar cand sufletul iti este umplut de mizerie, in contra convingerii si coceptiilor tale despre relatiile intersociale, izbucnesti pana se curata, prin refulare indecenta, dar asemanatoare celui care-si varsa zoaiele cu anasana in viata ta, ca sa incerci sa te distantezi si sa fii curat.
Cum face sanatoasa talpa a tarii, taranul roman? Coboara la nivelul buruienei ca sa o smulga din radacini.
Va multumesc, stimati cititori, pentru intelegere.
Dan Bota .
