Efect de turmă cu „Focoase «nucleare»”
În România actuală – cu statutul de colonie corporatistă sub ocupaţie militară străină -, condusă de o gaşcă anti-statală, alcătuită din trădători de ţară, asasini economici, borfaşi „penali” şi incompetenţi purtători ilegali de creiere sub „înaltul patronaj” al robotului „fără de ţară”, efectul de turmă are o largă şi dezastruoasă utilizare. Mass-media „democratică și civilizată”, în cea mai mare parte absentă de la lecţiile de bună conduită socială şi de la cele gimnaziale de gramatică a limbii române prind din zbor câte o zicere „bombă” cu efect de seră şi o lansează cu „Katiuşa” în spaţiul mediatic virtual şi „pe hârtie”. Este cazul unor cuvinte sau expresii preluate din zbor, precum: (anti)„semit”, „diaspora”… dar şi obiectul relătării de faţă, „focoase” (fie ele „nucleare” ori ba).Pentru a lămuri puţin situaţia, prezentăm semnificaţia originală cuvintelor citate conform DEx (unele „adaptate postdecembrist” după interese şi comenzi externe de la Înaltele Porţi contemporane:
– SEMÍT, -Ă,semiți, -te, s. m. și f., adj.
1. S. m. și f. Persoană care face parte din grupul de popoare, apropiate între ele prin limbă și prin aspect fizic, din sud-vestul Asiei, nordul și estul Africii, căruia îi aparțin astăzi arabii, sirienii, evreii, palestinienii etc.
2. Adj. Care aparține semiților (1), privitor la semiți; semitic. – Din fr. Sémite.
– DIÁSPORA s. f. 1. Totalitatea comunităților evreiești dispersate ca urmare a distrugerii Ierusalimului și alungării populației de Nabucodonosor II, regele Babilonului. 2. P. ext. Grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. [Pr.: di-a-] – fr. diaspora.
– FOCÓS ~oásen. Dispozitiv pentru detonația încărcăturilor explozive (din bombe, proiectile etc.). /foc + suf. ~os .
Zilele trecute, un distins colaborator al revistei ART-EMIS scria cu umorul său caracteristic şi „intelligent” (cei doi „l” din cuvânt fac trimitere la multiple şi mai puţin vizibile semnificaţii) despre unul dintre cazurile menţionate[1]. În cele ce urmează vă vom prezenta nu doar comentariul „umoristului « intelligent »” ci şi o imperios necesară explicaţie a subiectului din titlul articolului, prezentată de un specialist în domeniu. Vă lăsăm pe Domniile Voastre să citiţi în linişte, să analizaţi cu atenţie textele, apoi să trageţi concluziile potrivite despre „efectul de turmă” şi consecinţele sale. (Ion Măldărescu, Redacţia ART-EMIS)
Altceva decât bagă pe gât credulilor înregimentații din presă – Marian Ioan
Omenirea stă cu sufletul la gură urmărind comedia regizată de O.N.G.-ul „Mascarada democratică”, în care suntem avertizați că nu știu cine e pe cale să producă „focoase nucleare” cu care, desigur, va ataca întreaga omenire. Prin „atacarea întregii omeniri” a se înțelege că ar fi fost posibil ca cel cu „focoase nucleare” să împiedice convoaiele care cară, de ani de zile, țiței luat democratic, adică prin jaf, din țara condusă la un moment dat de un tiran care n-a vrut să le dea țiței ieftin americanilor, fir-ar mama lui a dracului, fapt pentru care îl iau ei acuma gratis.
Nu mă pricep la focoase, nici măcar dacă ar fi fost blonde, darămite nucleare. Așa că m-am gândit cum să fac să mă lămuresc și eu, că ăia din presa democratică și civilizată, înregimentată fiind, n-au nici-un interes să mă lămurească, ci dimpotrivă. Și cum m-am gândit eu, mi-am amintit că în 1995, sub semnătura Cpt. ing. Ion Epure, Editura Militară a scos într-un tiraj de numai 1.000 exemplare lucrarea „Focoase „inteligente”. Mi s-a părut cunoscut numele autorului [astăzi, Col. (r) Dr. ing Ion Epure – n.r.], căutai prin arhiva mea și descoperii că este chiar cel căruia îmi place mie – da’i place și lui -, să-i zic John (sor)Epure(scu). Îl sunai și îl întrebai cum e cu focoasele alea nucleare. După ce a râs vreun sfert de oră, m-a lămurit cum e cu prostia cu focoasele nucleare apoi mi-a trimis acest text să mă lumineze. Întrucât bănuiesc că nu sunt singurul neluminat, îl pun la dispoziția cititorilor dornici să afle și altceva decât le bagă pe gât înregimentații din presă.
Explicaţia unui specialist despre focoase – Col. (r) Dr. ing. Ion Epure
Focoasele, conform DEx și altor publicații lingvistice, sunt dispozitive/instalații de aprindere/declanșare a încărcăturii de luptă la grenade, bombe, proiectile de tun, mine, torpile, rachete etc. Utilizarea focoaselor este justificată, în primul rând, de faptul că încărcătura de luptă a mijloacelor de luptă contemporane de distrugere este compusă, de regulă, din substanțe brizante (substanțe explozive care în momentul exploziei se manifestă prin afectarea mediului cu care este în contact, datorită presiunii brușce și puternice a gazelor rezultate; exemplu: hexogen, tetril – substanțe cu brizanță mare, trotil melinită – cu brizanță normală, amatol, amonit – cu brizanță slabă. Aceste substanțe nu prezintă sensibilitate deosebită față de agenții exteriori (lovituri, încălziri etc.), de aceea ele sunt relativ nepericuloase pe durata pregătirii încărcăturilor de luptă în scop funcțional – indiferent de puterea explozibilului.
Trotilul aprins în aer liber (câmp deschis) va arde fără să explodeze. De regulă, acesta nu explodează când este străpuns de un glonț obișnuit. Sensibilitatea încărcăturilor folosite în practică este atât de redusă, încât aproape nu se poate garanta explozia lor la impactul cu obstacole din oțel blindat sau beton. Ele explodează sigur numai sub acțiunea încărcăturii intermediare care furnizează un impuls exploziv puternic. Pentru producerea unor asemenea impulsuri, focoasele sunt prevăzute cu elemente speciale numite capse detonante.
În compoziția capselor detonante intră substanțe inițiatoare de explozie (fulminat de mercur, azotură de plumb, trinitrorezorcinat de plumb – T.N.R.P.), care detonează (explodează) prin înțepare, lovire sau salt de temperatură.
Pentru a provoca inițierea substanțelor inițiatoare de explozie este nevoie de mult mai puțină energie, decât pentru cele brizanteFocoasele moderne, „inteligente”, în afară de destinația lor principală – explozia încărcăturii de luptă – îndeplinesc și alte funcții, printre care asigurarea și determinarea momentului optim al detonării. În comparație cu încărcăturile de luptă, focoasele sunt cele mai periculoase componente din structura proiectilelor, bombelor, rachetelor etc. Dacă nu se iau măsuri speciale de păstrare și manipulare, focosul poate intra în acțiune ca urmare a mânuirii neglijente, a lovirilor sau altor procese ce pot avea loc pe durata zborului proiectilului/rachetei pe traiectorie.
Cauzele principale ale exploziei înainte de vreme (accidentale) a focoaselor pot fi autoexploziile capselor și intrarea în funcțiune spontană a acelor componente care produc explozia focoaselor în condiții normale. Sarcina stabilirii momentului optim al declanșării focosului este dictată de gradul (estimat) de distrugere a țintei prin explozia încărcăturii de luptă și de modul cum interacționează ținta cu purtătoarea încărcăturii de luptă. Focoasele utilizate de rachete, luând în considerație principiul lor constructiv și destinația lor, au multe elemente comune cu focoasele proiectilelor de artilerie sau bombelor de aviație. În funcție de complexitate, ele pot fi foarte variate, începând cu cel mai simplu focos de impact și terminând cu cele „inteligente”, destinate determinării poziției, vitezei țintei și momentului celui mai potrivit detonării încărcăturii de luptă la întâlnirea rachetei cu ținta.
Pentru rachete, focoasele sunt părți la fel de importante ca, de exemplu, sistemul de dirijare, motorul, încărcătura de luptă și altele. În cazul nefuncționării focosului nu se produce explozia încărcăturii de luptă și deci nici distrugerea țintei. Un efect deosebit al eficacității tirului se resimte atunci când acțiunea focoaselor este corelată cu încărcăturile de luptă ale rachetelor, de acțiunea fuzantă cu dirijarea spre ținte în vederea distrugerii acestora (de exemplu schije, încărcături din metal etc). În acest caz, distrugerea țintei devine posibilă numai în cazul funcționării focosului la un timp determinat, într-un spațiu limitrof în jurul țintei.
În funcție de principiul de acționare, focoasele se împart în focoase de impact, fuzante și de proximitate. Primele două tipuri intră în categoria armelor „neinteligente”, iar ultimul în cea a armelor „inteligente”.
Să abordăm din punct de vedere tehnic incidentul care a avut loc la data de 8 ianuarie 2020, când una dintre rachetele trase de iranieni a doborât, din greșeală, un avion civil ucrainean. După ce, iniţial, au refuzat să îşi asume responsabilitatea pentru incident, autorităţile de la Teheran au recunoscut abia sâmbătă, 11 ianuarie 2020 că zborul PS 752 al Ukraine International Airlines a fost doborât de rachete antiaeriene trase de la o unitate a Gardienilor Revoluției.
Anchetatorii ucraineni au strâns mai multe dovezi în urma tragicului eveniment și au prezentat jurnaliștilor mai multe fotografii de la fața locului, în care se pot vedea urme de schije pe resturile avionului prăbușit. Concluzie tehnică: Indiferent dacă racheta cu pricina a fost lansată către avionul ucrainean, sau pur și simplu scăpată la întâmplare, aceasta (racheta) era dotată cu un focos „inteligent”, care a detonat încărcătura de luptă în proximitatea avionului ucrainean și de aici dovezile prezentate de anchetatorii de la Kiev.
Sursa: ART-EMIS
