Economie liberă? Nu o execuție economică!
Vă amintiți de Băsescu?
Vă mai amintiți ce a făcut „reformatorul” cu micii comercianți?
Cu Băsescu la butoane, România a descoperit brusc că are o problemă uriașă: prea mulți români care se descurcă singuri.
Prea multe chioșcuri, prea multe magazine de cartier, prea mulți oameni care nu depind de nimeni.
Și ce faci când ai prea mulți oameni independenți?
i lași să muncească?
Nu. Îi demolezi. La propriu.
Chioșcuri făcute cu credite, cu împrumuturi, cu ani de muncă au fost șterse cu buldozerul, sub pretextul „legalității”, de parcă statul nu le-ar fi autorizat înainte.
După ce le-a luat pâinea, le-a explicat și că e vina lor.
Alea au fost doar începutul.
Semnalul.
După chioșcuri au urmat magazinele de cartier, alimentarele, micile supermarketuri românești.
De data asta nu le-au mai dărâmat cu excavatorul, că dădea prost la televizor.
Le-au dărâmat civilizat: cu controale, cu amenzi, cu reguli schimbate din mers, cu autorizații imposibile.
Un control azi. O amendă mâine.
Încă un control poimâine.
Până când omul spune „nu mai pot”. Faliment. Închis.
Și, ce coincidență… exact în perioada aia au început să apară peste tot hipermarketurile și supermarketurile străine. Mari. Puternice. Cu acte rezolvate rapid.
Cu terenuri bune. Cu statul prieten.
Românul mic trebuia să „concureze”.
Cum? Cu ce?
Cu frigiderul din spate împotriva unui tanc?
Asta n-a fost economie liberă.
A fost execuție economică.
Sub aceeași filozofie „modernă”, Băsescu a mai avut o idee genială: legalizarea „legalelor”.
Droguri vândute la chioșc. Copiii le cumpărau ca pe gume.
Sub nasul părinților, sub sigla statului. Totul „legal”.
Așa au început adevăratele probleme cu drogurile la tineri. Nu din stradă, ci din magazin. Cu binecuvântare.
Statul n-a fost luat prin surprindere. Statul a fost complice.
Astăzi povestea continuă, cu alte cuvinte frumoase și aceleași partide.
PNL vorbește despre antreprenoriat, dar încurajează marile lanțuri.
Multinaționalele sunt „investitori strategici”, micii comercianți sunt „ineficienți”, sufocați de taxe la propriu.
Iar acum urmează agricultura.
Acorduri precum Mercosur sunt prezentate drept „oportunități”.
În realitate, sunt exact ce a fost demolarea chioșcurilor pentru comerț: începutul sfârșitului.
Produse ieftine din afară, fără aceleași standarde, fără aceleași costuri, puse în competiție cu fermierul român sufocat deja de taxe, reguli și birocrație.
Industria a fost distrusă.
Comerțul a fost sufocat.
Acum urmează agricultura.
Aceeași rețetă.
Aceleași scuze.
Aceleași rezultate.
Statul spune că susține economia.
Doar că nu pe cea românească.
Iar azi ne prefacem mirați:
de ce nu mai avem comerț românesc?
de ce nu mai avem industrie?
de ce agricultorul român dispare?
de ce profitul pleacă din țară?
Păi de-aia!
Pentru că, la un moment dat, s-a decis că românul poate munci oriunde, dar nu pentru el.
Autor: Angelica Alexe
Sursa: facebook.com
