ECOLOGISMUL POLITIC,
O REALITATE
D.D.Rujan
Imediat dupa 1990, in puzderia partidelor mai „exotice” aparute peste noapte, o anumita „MISCARE” a adunat repede smantana cea verzulie a unui ecologism dambovitean, starnit peste noapte. Caci altfel, la noi acasa, despre partide ecologiste auzeam doar cand puneau la cale marsuri si demonstratii de protest, bizare impotriviri publice si blocari de drumuri, apeluri umanitare interna?ionaliste etc., etc., de clocoteau ziarele – si din Vest, dar mai ales din Est! Si ne tot intrebam atunci cine sa fie in spatele afacerii, de aveau atata „oxigen” ecologistii aia ce se luptau pe viata si pe moarte cu stricaciunile societatii capitaliste, ajunsa in ultimul stadiu al descompunerii sale datorita exploatarii omului de catre om. Ca asa se invata pe atunci la scoala…
Primul care a spus-o pe sleau a fost un om politic de-acum celebru, ce ne-a vizitat recent Bucurestiul, la batranete. Fostul cancelar Kohl putea fi mai… ingaduitor, prin anii 90, cu ecologistii, macar si pentru faptul ca il chema „Varza”! Ei bine, acest nou Bismark european le-a gasit alora o „definitie” strasnica: „Si pepenele este verde pe-afara, dar cand il tai, vezi ca inauntru e rosu!”
Dar asta a fost mai la inceput, cand ecologismul european chiar avea nevoie de o „sustinere”. Si nici nu mai are importanta pe finantele cui s-a impus atunci „noua conceptie” despre dezvoltarea industriala a planetei, care n-a dus deloc la stagnarea economiei capitaliste…
Dar ce importanta mai are? La noi, cel putin, ecologismul nu mai poate fi „confiscat” de marile partide politice care isi trec in Program cate un scurt capitol sau un paragraf si despre un domeniu al vietii, ce a devenit VITAL pentru viitorul planetei si locuitorii sai. Componenta ecologica este o obligatie a existentei umane si implicit o mare implicare in cotidian a oricarui guvern.
Un dezastru ecologic nu mai este azi o „problema” a unei tari, aflata sub o cupola de sticla! Pur si simplu, aceasta cupola nu exista si „teribilul Cernobal” a fost un adevarat avertisment planetar.
Sa spui azi ca poluarea nu mai are frontiere, este un loc comun in conditiile schimbarilor climatice uneori inspaimantatoare, incepand de la Polul Nord pana la Polul Sud. In sfarsit, tot mai mult marile puteri incep sa constientizeze faptul ca civilizatia planetei nu mai poate fi protejata de consecintele nocive, ba chiar tragice, ale supraindustrializarii, decat gandind si actionand impreuna. Bogati si sarcaci, deopotriva.
Ce popor serios e acela care ignora problemele ecologiei prezentului, cu tot dramatismul lor? Marea majoritate a populatiei planetei se convinge ca ecologismul nu mai este o „moda”, nici un „curent politic”, ci o imperioasa necesitate sociala, una de existenta colectiva.
Managementul mediului, aliniat la principiile dezvoltarii economice comunitare nu sunt sporovaieli de pacalit electoratul, ci raspunderi guvernamentale ce trebuie asumate constient chiar si in campania electorala! Dar nu speculate de oameni politici cu pretentii de a toate stiutori, ci si de specialisti adevarati, care sa dezvolte programe multidisciplinare concrete, pliate pe protectia mediului, oriunde ne-am afla.
Ori noua ne lipseste tocmai un program national, care sa structureze cateva proiecte adevarate si de necesara anvergura, capabile sa-si arate eficienta pe termen scurt!
Caci pe termen lung, s-ar putea sa fie prea tarziu…
