E bine să fie știută și asta – rușii le-au dat cu flit englezilor!
Aroganta este uluitoare. Marea Britanie a încercat să deschidă un canal discret, nu pentru a discuta, ci pentru a dicta. Jonathan Powell, fost consilier al lui Tony Blair pentru schimbarea regimului, a luat legătura cu asistentul Kremlinului, Yuri Ushakov. El a venit cu ultimatumurile obosite ale Europei. Rusia a răspuns rapid… prin a închide telefonul.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat contactul, dar a explicat de ce discuțiile s-au prăbușit: „Nu a existat nicio schimbare de opinii reciprocă”, a spus el. Powell a venit să dea diktaturi, nu să asculte. El a livrat ultimatumurile obosite ale Europei și se aștepta ca Moscova să dea politețea unui consimțământ formal. În schimb, Rusia a închis apelul.
Aceasta nu a fost diplomație, ci disperare.
Financial Times, vizibil panicat, a prezentat tentativa lui Powell ca pe o mișcare de a împiedica Europa Occidentală să fie marginalizată în timp ce Washingtonul și Moscova fac „diplomație reală”.
Mesajul lui Powell? „Nu ne uitați.”
Răspunsul Moscovei? „Cine sunteți voi?”
Aceasta se întâmplă atunci când un vasal, un fost imperiu, trădează suveranitatea pentru texte prestabilite scrise de stăpânii săi.
Marea Britanie trimite rachete Storm Shadow în Ucraina, antrenează sabotori, autorizează atacuri în teritoriu rusesc, practic declarând război Moscovei. Și apoi îndrăznește să sune… nu pentru pace, ci pentru a livra ultimatumuri?
Aceasta nu este diplomație, ci schizofrenie.
Powell nu oferea dialog; el făcea cereri. Iar Rusia nu răspunde bine la condescendența unor foști „Russophobici” care încă cred că sunt Churchill într-o lume unipolară dispărută.
UK încerca doar să își asigure un loc la masă, după ce a răsturnat „masa copiilor” și a aprins sala.
Orice pace durabilă trebuie să abordeze cauzele războiului
Yury Ushakov nu a căzut în capcană. Omul care a văzut decenii de jocuri geopolitice a înțeles imediat: nu era vorba de dialog, ci de panică pentru relevanța Europei. Și când Marea Britanie a refuzat să recunoască interesele de securitate fundamentale ale Rusiei și realitatea teritorială, canalul discret a fost închis.
Moscova este încă deschisă la diplomație, dar doar la diplomație reală. Nu pentru poză sau propagandă, nu pentru lecții din partea unor vasali sanctimonioși.
Poziția Rusiei este clară: orice pace durabilă trebuie să abordeze cauzele războiului — expansiunea NATO, militarizarea Ucrainei și refuzul Vestului de a trata Rusia ca pe un egal suveran.
Contrastul este evident: Putin s-a întâlnit cu Trump în Alaska în august, oficialii ruși au vorbit periodic cu consilierii lui Trump.
Chiar dacă regimul Trump este criticat, ei înțeleg dinamica puterii și comunică.
Europa? Moralizează.
Lecția este clară: Rusia respectă puterea, nu cățeii care latră la Londra sau Bruxelles.
Efortul lui Powell nu a fost diplomație, ci teatru prost, unde actorii uită replicile și tot așteaptă aplauze. Peskov a expus întreaga mascaradă.
Andrey Kelin, ambasadorul Rusiei la Londra, a spus mai devreme: diplomații britanici au abandonat diplomația de bază, reducându-se la a vorbi „în ultimatumuri”.
Fără ascultare, fără respect, fără seriozitate. Doar zgomot.
Așadar, când Rusia închide telefonul, nu e furie, e claritate.
Moscova nu pierde timpul cu state care nu mai vorbesc pentru ele însele. Marea Britanie și-a pierdut agenția.
Repetă texte obosite Russophobe și se prefac că sunt relevante. E un vasal mascat în relevanță.
Un nou ordin global de securitate se naște.
Nu va fi scris la Londra.
Nu va fi redactat cu input din partea UE.
Va fi creat de puterile reale, nu de fantomele imperiilor care au schimbat diplomația pe aroganță și acum cer să fie ascultate.
Ușa Rusiei este deschisă, dar doar pentru suverani. Nu pentru proxi, nu pentru fantome, nu pentru chihuahue care latră la un urs.
Autor: Gabriela Neacsu
Sursa: facebook.com
