Un adevăr, după recensămînt, fiecare cetăţean va avea un dosar electronic!

Statul cheltuieşte alte milioane de euro cu recensămîntul, ca să numere sclavii coloniei şi puţinele lor bunuri. Să le numere zilele, bolile, medicamentele şi scările pe care le pot sau nu urca seniorii naţiunii. Chiar capacitatea motorie şi de autonomie a fiecăruia trebuie raportată.
Aspectele alimentează suspiciunea că cei „născuţi mai devreme”, acum, singuri şi vulnerabili, vor avea şansa să fie adunaţi într-un centru de „vieţuire” comună, precum sună un proiect de lege aflat pe masa guvernului. De acolo pot dispărea discret şi simplu.
Statul controlează ce şi cît mai deţin cetăţenii după bisturiul ascuţit şi toxic al fiecărui guvern, să ştie sigur cu cît îi mai poate jecmăni. Românul e obligat să ofere statului inventarul vieţii sale, care la rîndu-i îl va preda unor „instituţii” mai mult sau mai puțin europene.

„Recensămîntul” a declanşat proteste de stradă, alimentînd tot felul de suspiciuni. Pe lîngă nume, prenume, CNP, statul te obligă să răspunzi la o serie de ilegale întrebări intime, care nu ţin doar de religie, gen, statut civil, ci de un profil bio-social. Acest tip de chestionar e clar o intruziune în intimitatea fiecăruia, o încălcare a dreptului la viaţă privată, stipulat în Constituţie. Pare mai degrabă o comandă politică, prin care Serviciile scot castanele din foc prin intermediul INS. Iată care sînt datele cu „caracter special” pe care  INS n-are voie să le solicite: CNP-ul întreg, ci doar ultimele 4 cifre, date privind starea de sănătate, locul de muncă, situaţia familială, date cu privire la bunurile deţinute, convingerile religioase, semnătura…
Cel care vine la uşa dumneavoastră să colecteze datele trebuie să fie înregistrat la ANSPDCP – Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. Cereţi-i autorizaţia! În caz contrar, nu vă poate solicita răspunsuri. Legea stipulează clar: doar operatorilor de date cu caracter privat le este permis accesul la datele private ale cetăţenilor. La uşa noastră va veni un tovarăş cu servieta şi tableta, va intra în posesia datelor noastre, apoi, după o zi de lucru, la sosire acasă, va arunca servieta pe masa din bucătărie, lîngă blidul cu ciorbă. Cine garantează confidenţialitatea datelor din chestionar? Nimeni. 

Chestionarul solicită extrem de multe informaţii personale, devenind ilegal, în anumite puncte, ca de altfel şi obligaţia de a semna pentru declaraţii (la fel ca în cazul unui interogatoriu). Cetăţeanul este ameninţat cu amendă nejustificat de mare în raport cu lipsa de gravitate a faptei, adică, refuzul declarării datelor private. Tipic unui stat dictatorial, poliţienesc: ameninţări şi amenzi ilegale, neconstituţionale. INS vrea să ştie dacă un vîrstinc locuieşte singur, dacă are auzul bun, dacă este bolnav, dacă poate urca scările, persoana în cauză putînd fi potenţială victimă pentru escroci, inclusiv pentru statul-colonie globalizat. 
Prima zi a recensămîntului naţional, 14 martie 2022, ca pîrghie de control, a  însemnat startul biblioraftizării globale a cetăţenilor români. Credeţi că Ministerul Digitalizării a fost înfiinţat de dragul florilor de măr? Înregimentarea electronică a cetăţenilor români netezeşte drumul spre controlul absolut al populaţiei, spre dictatura totalitarist-globalistă a „Marii Resetări”. La finele operaţiunii de numărare a caselor şi persoanelor, fiecare cetăţean român va avea un dosar electronic, dar fără acces la el, care va fi inserat într-un mare birou virtual, cuprins într-o bază de date europeană, poate chiar mondială, dosar care printr-un singur clic va oferi toate informaţiile despre noi. Cine s-a lăsat convins a dat cu subsemnatul pe apele internetului, tulburi şi nesigure, prin autorecenzarea online.

Similară vaccinării contra mici şi tichete de masă, autorecenzarea a atras ca un magnet amatori de zile libere, în schimbul obedienţei de a fi verificaţi la piele şi pe dedesubt de oficinele de control şi sclavie ale statului. Maşinăria primei faze s-a pus în mişcare pe 14 martie şi se încheie pe 15 mai, odată cu ultima semnătură online a obedientului cetăţean român. Din 16 mai şi pînă pe 17 iulie vor fi colectate de către recenzori, precum ouăle din cuibar, toate datele personale, chiar intime, din uşă în uşă.

Om cu om, prunc cu prunc, apartament cu cocioabă, vilă cu casă sau bordei, toate vor fi numărate, pentru că, nu-i aşa, sîntem controlaţi coercitiv în fiecare sector al vieţii private, prin tot felul de metode intrusive, menite să adune informaţii tot mai intime despre noi şi familiile noastre. Cum mai poate fi tradus recensămîntul pe înţelesul tuturor? Simplu: control total al populaţiei. Informaţiile personale furnizate de cetăţeni sînt utile celor din spatele deep-statului cu politica sa permisivă ideologiilor extremiste, dar, în egală măsură, şi escrocilor, cu toate că INS dă asigurări mincinoase că doar informaţiile generale, în procente, contează. Cu CNP-urile se pot face multe escrocherii („vezi funcţionarii primăriei sect.5 al Capitalei, care au făcut acte pe casele unor cetăţeni, lăsîndu-i fără proprietăţi”). Avem de-a face cu o ilicită şi agresivă invadare a intimităţii individuale, un abuz de creare de baze de date în toate instituţiile şi corporaţiile străine. Cui serveşte noua numărătoare, cine sifonează milioane de euro în recensămînt?, cînd număraţii sînt săraci lipiţi pămîntului, iar România, datoare vîndută băncilor de afară. Românii sînt tot timpul ameninţaţi cu amenzi pentru nesupunere la hotărîri aberante, ilegale. Cum să inventezi peste noapte amenzi pentru statistici, ca în cazul pandemiei? Românii nu mai au încredere în autorităţile publice, dovedite în repetate rînduri corupte şi lipsite de respect faţă de cetăţenii din banii cărora sînt plătite. Refuzul românilor de a colabora cu acestea, nesupunerea civică, în ghilimele, a majorităţii, mi se pare o reacţie firească la aroganţa şi dispreţul autorităţilor cu privire la violarea spaţiului privat al cetăţeanului.      

Aşadar, are recensămîntul sub această formulă ilegală o justificare majoră? Colectarea periodică de informaţii private are de-a face, pe lîngă statistică şi cu controlul de tip totalitar al cetăţeanului. Tot mai multe voci afirmă că recensămîntul aduce în prim plan un stat interesat de cercetarea cu de-amănuntul a resurselor private deţinute de către cetăţeni. Se ştie din istoria acestora că au avut ca scop lărgirea bazei de impozitare a bunurilor şi persoanelor. Deşi INS vine cu argumente timide, datele furnizate de cetăţeni nu vor fi anonimizate, ele sînt o mînă întinsă pentru ANAF, MI şi servicii speciale, deloc româneşti. Statul n-a murit niciodată de grija cetăţenilor. Oare după colectarea datelor private de la politicienii noştri, aceştia se vor trezi la uşa lor cu domnişoara ANI, fluturîndu-le cătuşele?

În contextul recensămîntului abuziv şi neconstituţional din acest an, cu războiul şi foametea la uşă, cu invazia de refugiaţi ucraineni pe teritoriul României, nivelul de încredere al cetăţeanului în instituţiile statului şi faţă de neutralitatea, imparţialitatea şi utilizarea ulterioară a datelor private de INS este tot mai redus. Şi pentru că „în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă” (Antoine-Laurent Lavoisier), oare ce urmează? Ciparea individuală, lagăre ca-n Australia? Cu atîţia militari străini pe teritoriul României, totul e posibil. Militarii noștri n-au cum să ne mai apere. Mulţi au fost trimiși în Angola, în țările baltice… mîine, poimîine, poate, în Noua Guinee, cine mai știe? Conducătorii postdecembrişti au vîndut ţara cu locuitori cu tot.

Maria Diana Popescu
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: art-emis.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us