Două pasaje dintr-o carte despre marile crime din istorie! Crimă! Kakaia krima??
Puține imagini pot transmite mai multă emoție decât aceea a omului aflat în rugăciune. Îngenuncheat în fața icoanei ortodoxe, cu capul plecat în fața Sfântului Altar al unei catedrale catolice, ghemuit pe covorașul Sajadah cu fața către Mecca profetului Mahomed, omul părăsește într-o bună măsură lumea materială pentru a se cufunda într-un alt univers, cel metafizic. Zilele trecute, o știre mai neagră decât fundul iadului ne-a arătat că ceea ce este valabil pentru dihănii nu este și pentru om.
Trei biserici catolice din Sri Lanka au fost ținta unor atacuri cu bombă. Potrivit unei evidențe provizorii, până acum au fost numărați peste 300 de morți.
Ce să spui despre faptul că un om este omorât exact într-un asemenea moment ? Homo homini lupus… Cuvântul „împietrit” se potrivește cel mai bine în fața unor asemenea blestemății: ce poate fi în mintea și în sufletul celui care ia viața unui semen al său exact în momentul lui de maximă trăire spirituală, așa cum este sărbătorirea Învierii Domnului, inclusiv in Sri Lanka? Ceea ce s-a întâmplat acolo, secvențe terifiante dintr-un film de groaza, sau un pasaj dintr-o carte despre marile crime din istorie.
Așa ceva s-a întâmplat si cu noi , și lângă noi! !!
Despre cele două abominabile tragedii, din Bucovina de Nord și din fosta Iugoslavie, evităm să vorbim pe față, oficial, dar oare suntem în regulă cu privitul în ochii Istoriei, cu raportarea noastră la adevăr?
Nu, nu suntem!
Pentru ca mai mult de 3.000 de români, locuitori ai unor sate de pe Valea Siretului, au văzut lumina zilei pentru ultima oară în Duminica Paștilor din 1 aprilie 1941. Peste 3.000 de români rămași pe teritoriul URSS, după ce România i-a cedat un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane, au fost măcelăriți în urma unei înscenări criminale. Atunci, la începutul anului 1941, securitatea sovietică NKVD, viitoarea KGB, a lansat zvonul că de Paști va fi permisă trecerea graniței spre România.
Oamenii au crezut și, în Duminica Paștilor – zi de sarbatoare si la Rusi,si la Ucraineni – cand un grup mare de oameni din satele Bănila, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești și Suceveni, purtând un steag alb în frunte și icoane, prapuri și cruci de cetină, ca semne ale intențiilor pașnice, s-au încolonat și s-au îndreptat spre noua graniță.
La 3 kilometri de frontieră, lângă satul Fântâna Albă, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. Coloana n-a receptat somația. si atunci s-a pogorât iadul. Sovieticii au tras în plin cu mitralierele minute în șir.
Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. Răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la cinci gropi comune pregătite dinainte, dovadă a premeditării criminale bolșevice.
Mulți dintre ei de vii: bătrâni, femei, copii, sugari. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul deasupra acestor gropi, până ce martirii și-au dat sufletul, povestesc martori oculari. Moscova nu a recunoscut niciodată masacrul. A declarat că a fost vorba de un minor incident de frontieră, cu doar douăzeci de morți… Kakaia krima?
Mai recent, tot lângă noi și tot de Paști. În 1999, NATO a decis să atace Republica Federală Iugoslavia cu 1000 de aparate de zbor, care au executat 36.000 de misiuni de luptă, în timpul Războiului din Kosovo. Bombardamentele aviației Alianței NATO au durat 78 de zile, din 24 martie și până în 11 iunie 1999, fără pauze, nici măcar în perioada Paștelui ortodox.
La câteva zile după Sărbătoarea Învierii Domnului, în noaptea de 22 spre 23 aprilie, a fost bombardată de americani si Radio-televiziunea publică din Serbia, unde 16 angajați și-au pierdut viața. A fost primul caz din istorie când un centru de presă a fost declarat „obiectiv legitim al armatei” și atacat.
În termenii dreptului internațional actul se numește „crimă de război”.
În cele 78 de zile, atâta cât au durat bombardamentele NATO, au fost uciși peste 2.000 de civili, dintre care 400 de copii. Teritoriul bombardat a fost contaminat cu mai mult de 200 de tone de material nuclear conținut de bombele cu uraniu sărăcit, iar unele zone din Serbia nu sunt locuite nici în ziua de azi din cauza gradului ridicat al radioactivității și a zecilor de mii de cazuri de cancer provenite de acolo.
Vi se mai pare departe Sri Lanka? (sursa: evz)
