DOAR O AMINTIRE?
???????????
Aceste randuri de adanca simtire romaneasca apartin regretatului om politic Corneliu Coposu. Au fost rostite de Domnia-sa in „Conferinta tinuta la posturile noastre de radio-emisiune in ziua de 22 Septembrie 1944 in cadrul Orei Ardealului”. Se implinea a doua zi o luna de cand Regele Mihai, impreuna cu cercurile Palatului, hotarase desprinderea intempestiva de Wehrmacht-ul lui Hitler. Fusese, fara indoiala, cea mai spectaculoasa optiune a Razboiului pe frontul de Est, din acea zi Romania sperand sa se alature Natiunilor Unite, pentru infrangerea nazismului si horthysmului iredentist. Din pacate, sacrificiile au fost uriase si mai ales dureroase pentru tara.
In pragul eliberarii Ardealului, Corneliu Coposu spunea, cu premonitia barbatului tanar si puternic in convingeri: „Salajul nostru drag ne-asteapta sa-i aducem mantuirea. (…) Ziua cand vom pasi din nou peste pamantul lui nu e departe”. Si asa a fost, ocupantii fascisto-horthysti fiind alungati definitiv din Transilvania de catre Ostirea Romana. Care nu s-a oprit decat la Budapesta; si mai apoi spre portile Vienei…
Exceptionala Conferinta radiodifuzata rostita de Corneliu Coposu a avut un ecou extraordinar in toate tinuturile Romaniei Mari. In buna traditie a publicisticii romanesti, asemenea lui Iorga, Rebreanu, Goga si a atator alti mari patrioti, cum au fost intotdeauna intelectualii de frunte ai neamului, Corneliu Coposu si-a rostit de la microfon durerea, speranta si increderea, topite in plamada marilor convingeri de patriot autentic. Citindu-l, simti in toti porii tensiunea momentului de mare rascruce al poporului romanesc. Istoria asa cum a fost. Si cum vrem sa nu mai fie intre doua adversitati milenare, fals readuse azi in ochii Europei de o ramasita a iredentismului horthyst, episcopul Tokes Laszlo?!
Se implinesc in aceasta toamna 68 de ani de la rusinosul Diktat de la Viena, in urma caruia Romania a fost sfartecata prin „arbitraj” de ascensiunea pretentiilor (mereu aceleasi!) ale iredentismului ungarist. Iar in 1944 ocupantul fascisto-horhyst a fost alungat pentru totdeauna din Ardeal. Asa cum spunea atunci Corneliu Coposu: „Noi suntem stapanii adevarati?! Caci nu-l stapanim de ieri, prin forta, in temeiul unui arbitraj”.
Era vremea cand isi arata zorii, speranta de libertate a democratiei. N-a fost sa fie intocmai asa, totalitarismul comunist ce a urmat, amanand sperantele. Dar tara a rezistat. Cu Transilvania alaturi si cu gandul de suflet catre toti romanii, oriunde s-ar afla!
Din pacate, n-avem acum spatiu pentru a publica Conferinta radiodifuzata a d-lui Coposu. Textul intocmai a stat ascuns, pitit intr-un fond secret la care, 45 de ani, n-au avut acces decat „initiatii”. A aparut in brosura, la Imprimeriile „CURIERUL”, in aceeasi toamna tulburata a anului 1944, republicat abia in zilele noastre. L-am recitit cu nestapanita emotie. Cata forta a argumentelor, ce scriitura de mare ziarist avea Corneliu Coposu! Un editor inspirat a adunat aceste articole scanteietoare, mustind de uluitoare judecati ale timpului, exprimand simtirea si duhul unei intregi generatii ce a traversat acei ani de grea incercare a neamului. Ce s-a scris atunci este istorie, o istorie vie a zbuciumatelor vremi. Ca ea nu a convenit ideologilor politici, veniti cu tancurile de la Moscova, nu trebuie sa ne mire. Pentru ca au venit si ne-au contrafacut istoria nationala?!
Post scriptum.
In campania electorala din toamna trecuta s-a aflat frecvent in Transilvania, din nou bantuita de? tendintele separatiste si autonomiste ale unor aventurieri din asa-zisa Tara a Secuilor, fostul prim-ministru al Ungariei,Viktor Orban. Acesta i-a facut o campanie turbata episcopului Laszlo Tokes, fara ca autoritatile tarii sa-l intrebe firesc de ce starneste din nou confruntarea etnica intr-o tara a Uniunii Europene. Nu-i de ajuns ca a incercat in doua randuri sa darame prin forta actualul guvern, ales democratic, al Ungariei??
Cat de actuale sunt azi randurile lui Corneliu Coposu, cand pana si o inalta oficialitate a Ungariei, aflata intr-o vizita “neoficiala” in Ardeal, a acordat, pe teritoriul Romaniei, medalii si decoratii unor cetateni romani de etnie maghiara, asa-zisi luptatori pentru autonomia (deocamdata administrativa) pe criterii etnice.
Dar despre de Europa vorbim, domnule Presedinte Basescu si domnule prim ministru Tariceanu??
