DNA se implica intr-un joc periculos de intoxicare a opiniei publice

Evenimentul „epocal” al audierii unui martor intr-o procedura care in fapt treneaza de mai multi ani, a fost utilizat ca pretext pentru repunerea in circulatie a unor acuzatii abracadabrante aduse mie. Povestea „infricosatoare” din comunicatul DNA vorbeste despre contracte si servicii fictive, despre conspiratii prin care s-a urmarit drenarea de fonduri europene, despre operatiuni menite a sterge urma banilor incasati ilicit si altele asemenea. In plus, spre a se crea admosfera, se sugereaza ca as fi vinovat pentru a fi fost singurul client al unor firme de consultanta (este ilegal?), precum si de faptul ca acele firme ar fi in prezent desfiintate (este ilegal?), ca au cheltuit banii incasati de la Parlamentul European in contrapartida serviciilor prestate mie dupa cum le-a taiat capul (este ilegal?), ca nu ar fi avut personal de loc sau cel putin nu ar fi avut personal capabil sa execute obligatiile la care se angajasera fata de mine (este ilegal?) etc. Evident ca si daca ar fi asa, nici una dintre aceste situatii – care oricum erau in afara controlului meu – nu este pedepsita de vreo lege.

Realitatea este cu totul alta. Nici eu si nici avocatii mei nu l-am propus ca martor pe dl Daniel Barbu. Motivul este simplu: activitatile in legatura cu care DNA pretinde a avea „suspiciunea rezonabila” ca ar intruni elementele constitutive ale „spalarii de bani” si cu referire la care dl Barbu se pare ca a putut oferi clarificari, nu ma privesc in nici un fel. Pana cand DNA nu va arata clar si concret in ce consta „complicitatea” mea la desfasurarea acelor activitati (despre care din cate inteleg, tot din presa, dl Barbu a probat nu doar ca nu au fost fictive ci si ca nu au fost ilegale) eu nu am nici cum si nici de ce face precizari sau formula aparari. Legatura facuta asadar intre audierea dlui Barbu la DNA si persoana mea este fortata si manipulatorie.

Intoxicarea este insa cu mult mai grava de atat. Comunicatele DNA, reluate cu acest prilej, contin o poveste care nu coincide cu acuzatiile aduse la cunostinta mie de catre procurorii DNA. Astfel, procurorii DNA cerceteaza in prezent in ce masura as fi determinat cu rea intentie cheltuirea unor fonduri europene pe baza unor „documente false, incorecte sau incomplete”. Este vorba asadar de verificarea legalitatii unor plati efectuate de Parlamentul European, din punctul de vedere al corectei intocmiri a documentelor de plata. Punct! Chestiune care ma lasa rece atata timp cat eu nu am intocmit nici un document de plata (acestea au fost redactate de catre prestatorul de servicii), nu am verificat legalitatea nici unui asemenea document (pentru aceasta exista un angajat special), nu am efectuat nici o plata (plata a fost efectuata direct de catre serviciile specializate ale Parlamentului European pe canale bancare oficiale) si nu am incasat nici un ban (banii s-au platit din bugetul meu iar nu au intrat in bugetul meu).

Este imposibil de crezut ca DNA spera sa obtina condamnarea mea pentru asemenea ineptii. Aceasta cu atat mai mult cu cat, desi sesizat tendentios cu trei ani in urma, Parlamentul European nu a reclamat nici o paguba. Ceea ce DNA spera si ceea ce face, evident, este sa ma compromita in fata opiniei publice intoxicandu-o profesionist cu minciuni care, dupa expresia ministrului nazist al propagandei, Joseph Goebbles, repetate la infinit vor sfarsi prin a fi crezute. Intrebat de mine de ce se preteaza la un asemenea joc, procurorul de caz, dl Radu Cazacu, mi-a spus ca nu el redacteaza comunicatele DNA si deci nu el raspunde de acuratetea lor, ci biroul de presa pe care nu are cum il controla. Cu alte cuvinte, „curat intoxicare” dar vinovati sunt ofiterii de presa. Exista o diviziune a muncii.
Procurorii de caz fabrica, dupa puteri, probe cu care sa ii infunde pe acuzatii inocenti iar biroul de presa al DNA face politica intoxicand opinia publica in asa fel incat, indiferent de verdictul judecatorilor si inaintea lui, acuzatii sa fie condamnati definitiv in mentalul colectiv.Cat priveste cheltuirea ulterioara a banilor incasati de la Parlamentul European de catre firmele de consultanta cu care am contractat – care indiferent cum or fi fost organizate s-a dovedit ca au prestat serviciile „fictive” la care s-au obligat (sic!) – aceasta (asa zisa „spalare de bani”) nu ma priveste si nu ma implica in nici un fel. Nu am cunoscut si nu aveam de ce cunoaste modul in care respectivele firme, fata de care eram tert, au folosit banii; nu aveam cum le obliga sa ii foloseasca intr-un anumit mod; nu aveau nevoie de aprobarea mea sau de orice alt ajutor din partea mea pentru a-i cheltui asa cum doresc. Totodata, daca banii ar fi fost incasati pe nedrept, indiferent cum ar fi fost cheltuiti de cei care i-au incasat, obligatia de restituire nu s-ar fi stins si „urmele” eventualei ilegalitati nu s-ar fi acoperit. A imagina ca banii obtinuti de la Parlamentul European, cu indiferent ce titlu si in indiferent ce conditii, ar fi „bani negri” care ar putea face obiectul unei operatiuni de spalare, este dincolo de orice imaginatie. Se „spala” banii obtinuti pe cai oculte pentru a-i putea justifica in fata autoritatilor publice. Nu se „spala” bani publici platiti de autoritati pe canale oficiale. Cum nici cel mai incompetent jurist nu ar face o asemenea eroare,  „eroarea” este cu rea credinta.

Intrebarea care ramane este cum se poate cineva apara impotriva unei astfel de campanii de denigrare publica, care arunca val dupa val de noroi, cand, asemenea mie, este singur in fata unui intreg sistem institutionalizat – statal si parastatal, la vedere si sub acoperire? Nu am raspuns la aceasta intrebare. Tot ceea ce pot face este sa duc lupta pana la epuizarea resurselor mele fizice, cu convingerea ca istoria imi va face dreptate. Pana atunci multumesc tuturor celor care – instante de presa, organizatii neguvernamentale, persoane private etc. – vor pune in circulatie textul de fata, cu nadejdea ca el va putea actiona cat de cat ca antidot al intoxicarii.

Europa este in stare de razboi. DNA isi duce propriul razboi impotriva romanilor.

ADRIAN SEVERIN