DIVORT ITALIAN IN LUMEA AUTO?
??????????? Indiferent ca vrem sa recunoastem sau nu, din momentul in care ai cumparat o masina, practic… ti-ai cumparat si un „stapan”. In contractul dintre parti sunt trecute o serie intreaga de obligatii, mult mai multe din partea cumparatorului, dar… mai putine din partea dealerului. „Subordonarea” este simpla, pentru ca cine si-ar permite sa piarda o garantie de trei ani, sau 100.000 de kilometri parcursi, practic, sub supravegherea „protectoare” a severului „big-brather”? In virtutea acestei relatii ombilicale pe timpul garantiei, putine optiuni iti mai raman sa poti apela (chiar si pentru nimicuri!) si la alt auto-service decat cel agreat si recomandat de producatorul automobilului ori de importator. ??????????? Sa apelam la un exemplu simplu. Daca ai dorinta sa-ti montezi o instalatie audio mai performanta, „big-brather” te anunta ca o poti face numai la „reprezentanta”, deoarece altfel pierzi garantia la sistemul electric. Ce legatura are „chestia cu trestia” nu intelegi, mai ales ca „reprezentanta” nu are in uzanta acel model de CD-player pe care ti-l doresti si nici sistemul de alarma care sa-ti convina. Iar ca sa le poti procura prin „big-brother”, preturile de transfer sunt monstruoase. Asa ca inghiti in sec si te multumesti cu optiunea constructorului…, care nu intotdeauna este cea mai de calitate. Acelasi „tratament” este aplicat in oricare alta situatie similara… ??????????? Din pacate, majoritatea dealerilor, daca nu chiar toti, nu promoveaza, cum ni se pare firesc, o apropiere amiabila, reciproc avantajoasa fata de client. Dimpotriva, se forteaza o „fidelizare” cu sila, clientul fiind amenintat tot timpul ca riscul de a pierde garantia. Tratamentul se aplica si daca, pur si simplu, fiind in concediu, ai dori sa faci un simplu schimb de ulei in alta parte. ??????????? De acord sa il asculti pe „big-brother”, daca n-ai incotro, dar de ce, bunaoara, la o banala revizie gratuita, prevazuta in cartea de intretinere tehnica a automobilului, nu poti aduce si alte consumabile (chiar de mai buna calitate!) decat cele purtand neaparat marca producatorului? Ce logica are sa cumperi acelasi ulei de motor numai de la dealer, la un pret aproape dublu decat cel de pe piata? Sau de ce placutele de frana purtand marca producatorului costa intr-un auto-service „agreat” de doua ori mai mult decat la magazinul de piese auto de la colt?? Dupa un asemenea comportament, nu o data aberant, cand o piesa iesita din garantie costa cat… valoarea ei in aur (pentru ca se gaseste numai la dealer!), chiar ajungi sa-ti doresti sa scapi cat mai repede de perioada de garantie. ??????????? Cea mai mare alergie o au reprezentantele de marca impotriva fenomenului de tuning. Inexplicabil acest comportament avand in vedere ca in tarile de origine producatorii, in colaborare cu atelierele de tuning, castiga bani buni din aceste activitati complementare, lucrandu-se, practic, intr-o fructuoasa colaborare pentru a-l atrage si a-l multumi pe client. Daca anul trecut a fost caracterizat printr-un formidabil boom al vanzarilor pe piata auto, anul acesta lucrurile sunt departe de a se repeta. Dimpotriva, importatorii care stiu sa inteleaga si sa adapteze acasa ce se intampla in tarile UE, si-au luat deja masuri sa promoveze, de exemplu, sectorul second-hand, chiar cu propriile marci comercializate, carora au ajuns sa le asigure pana la un an de garantie, dupa ce au fost facute „glantz” inainte de a fi revandute. In legatura cu atelierele de tuning, tocmai piata propune interesante inovatii pentru autohtonul Logan, „putzuluit” incepand de la masca fata pana la eleronul de pe portbagaj, mici modificari care chiar ii dau o noua „fata”, in comparatie cu exemplarul de mare serie. Dar tare ne e teama sa nu se petreaca acelasi fenomen de pe vremea istoricei Dacia 1300, cand toata lumea si-ar fi dorit-o macar vopsita altfel, numai uzina de la Colibasi ramanand insensibila, incremenita in proiectul initial. Cu un model ramas de la un an la altul o „relicva” tehnica, asemenea regimului in care a fost creat.
