Din plantele toamnei – Macesele

Din plantele toamnei – Macesele

0 163

Macesul (Rosa canina) este o specie din genul Rosa, inrudit cu trandafirul. Creste sub forma unei tufe de mari dimensiuni in poienile padurilor de la campie si dealuri, la liziera acestora sau pe campuri si pasuni, in apropierea palcurilor de copaci. Are nevoie de mult soare pentru a creste si a inflori, de aceea nu il vom intalni in spatiile umbrite.
Tufa de maces are o inaltime de pana la 3 m, cu mai multe tulpini lungi acoperite cu spini puternici. Tulpina poate fi usor ghidata pe orizontala, de aceea este folosit pentru realizarea unor perdele de sarma ghimpata vie, pentru delimitarea proprietatilor.
Macesul infloreste in lunile de vara, iunie-iulie. Florile sunt mari, albe, de culoare alb-roz, care cresc grupate sau solitare. Toamna pana in octombrie se pot culege fructele din care se prepara un ceai fortifiant.
Macesele… nu sunt de fapt fructele plantei ci doar receptaculul florilor, numit enduvie. El are o forma alungita si o culoare caracteristica, cu nuante de la portocaliu la rosu inchis.
Dupa recoltare macesele se usuca in incaperi bine aerisite, pana ce acestea capata un aspect stafidit si se pot rupe in degete. Ele contin foarte multe vitamine, in special vitamina C, dar si vitaminele B1 si B2, K si PP. Ceaiul de macese stimuleaza pofta de mancare, intareste imunitatea organismului si este vasodilatator.
Un alt preparat obtinut din macese este siropul. Se pot folosi atat macesele proaspete cat si cele uscate, la o cana de macese adaugam o jumatate de kilogram de zahar si un litru de apa. Se fierbe jumatate de ora la foc mic si se filtreaza, apoi se lasa sa se raceasca. Se pastreaza la rece.
Macesul de munte (Rosa pendulina) este mult mai bogat in principii active decat cel de la campie, in special in ceea ce priveste continutul de vitamina C.
Macesul este cunoscut inca din vechime ca o planta medicinala. Creste in regiunile de campie se de deal, formand tufe acoperite de flori roz. Toamna se impodobeste cu fructe de culoare rosie. Este cunoscut sub numele de trandafir-salbatic, rug, cacadar, ruja.
Fructele sale – Fructus Cynosbati – sunt foarte apreciate pentru continutul lor bogat in vitamina C si a cantitatilor mai mici din vitaminele A, B1, B2, P, K, acid nicotinic (vitamina antipelagroasa).
Pe langa vitamine, macesele mai contin zharuri, acid citric si malic, pectine, tanini etc. In terapeurica se folosesc ca tonic vitaminizant, avand proprietatea de a intari organismul. La convalescenti sunt recomandate sub forma de ceai, sirop, marmelada si vin. Datorita vitaminei P, preparatele de macese mentin permeabilitatea si fragilitatea vaselor capilare, normalizand circulatia sangelui.
Macesele au insusirea de a mari secretia biliara, fiind indicate in afectiunile ficatului. Unii autori recomanda fructele de maces in starile de inflamatie intestinala, iar dupa altii ar combate piatra la rinichi si vezica.
Ceaiul de macese este diuretic, marind cantitatea de urina in 24 de ore. Aceasta insusire este atribuita in special semintelor. Neproducand nici o iritatie, este recomandat in bolile cailor urinare si de rinichi pentru o cura mai indelungata. Ceaiul se prepara din doua linguri de fructe zdrobite care se fierb zece minute intr-o jumatate litru de apa. Pentru conservarea vitaminei C se recomanda ca fructele sa se introduca in momentul cand apa incepe a clocoti. Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o panza si se indulceste dupa gust.
Se bea caldut sau rece, in cursul unei zile. Din macese se mai poate obtine o bautura racoritoare in modul urmator: peste 100 g. macese spalate si zdzobite se toarna 1 litru apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin panza deasa, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la 1 l. Se pastreaza la rece. Pentru preparatele din macese se vor folosi numai vase smaltuite, deoarece metalele descompun vitamina C.
Fructele de maces, din care s-au eliminat samburii si perii, pulverizate si amestecate cu miere de albine se recomanda pentru eliminarea viermilor intestinali. Fructele de maces intra in compozitia ceaiurilor aromat, hepatic si tonic apritiv.
Decoct: 2 lingurite de fructe zdrobite la 500 ml apa, se fierb 10 min. Fructele se introduc in momentul cand apa incepe a clocoti – pentru conservarea vitaminei C. Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o panz si se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece, in decursul unei zile.
Sub forma de bautura racoritoare obtinuta prin amestecarea a 100 g macese spalate si zdrobite, cu un litru de apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin panza deasa, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pana la un l. Se pastreaza la rece.
Pulpa maceselor suculenta si dulce, mai ales dupa caderea brumelor, se utilizeaza pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe – se recomanda tuturor, mai ales convalescentilor.
Cercetarile au dovedit ca macesele rosii, una dintre cele mai bogate surse de vitamina C, imbunatatesc activitatile sistemului imunitar, scazand riscul instalarii artritei.
Un nou medicament, care continea un extract de macese s-a dovedit ca ajuta la intarirea articulatiilor si a intarirea cartilagiilor.
Astfel, s-a descoperit ca substanta continuta de acidul gras GOPO duce la distrugerea impiedica producerea enzimelor si proteinelor care provoaca inflamarea articulatiilor.
De asemenea, aceeasi substanta contribuie la producerea colagenului si a cartilagiului, vitale pentru pastrarea sanatatii organismului.
Rezultatele cercetarii au fost anuntate in cadrul Congresului Mondial al Societatii de Cercetare a Osteoartritei, de la Roma.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.