Din istoria Brasovului (IV)

Din istoria Brasovului (IV)

0 97

Despre sanatatea din Brasov, grija fata de cetateni si modalitatile de tratare, ne vorbesc tot cronicile.

La Muzeul de Istorie din Casa Sfatului exista o colectie bogata de instrumente farmaceutice, unele dintre acestea, din secolul al XVI-lea, fiind foarte pretioase.
In anul 1580, farmacia Brasovului, aflata in Piata Sfatului cam in zona in care se termina strada Muresenilor, dispunea de 600 de recipiente pentru pastrarea medicamentelor, adica borcane de lemn, vase de cositor, ladite, oale, vase de arama, cani mici de lut, alambicuri de sticla, unele rezistente la foc.
Eliberarea otravurilor, vomitivelor sau a medicamentelor cu continut ridicat de droguri, de exemplu tinctura de opium, erau urmarite indeaproape de catre reprezentantii administratiei orasenesti, iar unitatile de masura folosite erau lingura si pumnul.
Multe medicamente, condimente si droguri au fost aduse la noi de negustorii care aveau legaturi la Venetia, Cracovia, Tarile de Jos si Orient, ceea ce dovedeste cum Brasovul reprezenta un nod comercial de mare importanta in sud-estul Europei.

In acest context al sanatatii in Cetate, trebuie aratat ca felcerii barbieri rezolvau o seama de probleme, de la rupturile de membre la pusul de ventuze – obicei si tratament disparut in modernitatea actualului secol, dar cu efecte minunate, mai ales in cadrul unor gripe si alte asemenea raceli, acest lucru fiind verificat personal in copilarie si tinerete – felcerii luand si sange – obicei neinteles de mine, dar posibil explicat de medici – si scotand si dinti sau masele.
In regulamentul felcerilor se spunea in 1550: „Barbierul care va lua o sotie trebuie sa aiba o foarfeca noua si brice duble noi si trei instrumente de fier necesare pentru a face venesectie si chiar sa stie sa ascuta intrumentele, daca nu le are sa plateasca breslei pentru fiecare instrument lipsa 25 de dinari”.
Tot in statut se preciza: „O calfa sa fie mereu acasa si sa nu plece nicaieri fara stirea si incuvintarea mesterului. Iar daca nu va fi gasita acasa si astfel se intampla vreo omisiune sau paguba la pansat sau daca ii pleaca un pacient ranit, atunci calfa sa despagubeasca mesterul sau cu bani pentru paguba pricinuita, dupa cum se va stabili de drept”.
Deci era serviciu de urgenta non stop. Cati din personalul actual de la serviciile de urgenta platesc pentru neglijenta in timpul serviciului si cum sunt pacientii de astazi bagati in seama? Ne tot modernizam uitand de reguli de baza din trecut.

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.