Dialogul Șoșoacă-Bittman, parcă extras din absurdul lui Urmuz
Cultul personalității nu a murit în România iar ceaușismul în metehne și apucături persistă plenar în sfera politicului românesc. De această dată Bittman i-a înmânat inelul ridicolului absolut Dianei Șoșoacă, și nu inelul Nibelungilor Brunhildei autohtone, expiratul artist expandându-se într-o jenantă osana adusă corpolentei senatoare patriotarde, în cursul unui pseudo-interviu cu aceasta.
Confecționarea unei pseudo-istorii personale punctată de detalii senzaționale, menite a reliefa excepționalitatea pseudo-eroului, este o stratagemă des întâlnită în biografia despoților din toate timpurile, de la Sargon I-ul, până la Musolini, Hitler, Stalin și Putin.
Zone geografice de a căror spiritualitate totalitaristă Șoșoaca este atrasă în mod inexorabil. Cu cât tiranul era mai incult, cu atât detaliile vieții sale private anterioare ascensiunii erau mai excepționale și mai frapante. Și ca ridicolul să fie absolut, bezmetica senatoare ex-auristă a evocat din preaplinul mitomaniei sale episoade neverosimile, destinate să-i sublinieze supraevaluata tărie de caracter.
Șoșoacă se declară antrenată și călită precum regina scită, sau spartană, după caz
Înotul în râu dimineața pe răcoare, ouăle crude asezonate siberian cu îngroparea dezbrăcată (pesemne) în zăpadă, călirea prin sporturile spartane, inclusiv gimnastică și balet (sic! să te strici de râs, nu alta), prin scufundarea supraponderalei Șoșoacă și în Lacul Lebedelor, probabil, în care tac-su pescuia fără spor pentru că odrasla-i porcăia locul, cum ar fi spus Cotescu în ,,Operațiunea Monstrul”.
Cititul la lumina lanternei bunicului, sau a opaițului bunicii, rememorate fantasmagoric pentru a reliefa dragostea de învățătură a Brunhildei noastre naționaliste, este iarăși un tertip mediatic, deși lovit de neverosimilitate, având în vedere cultura generală precară afișată de șturlubatica Șoșoacă.
Și interviul curge nestăvilit, parcă destinat a acoperi de ridicol și demersul holografic și căutarea autobiografică, evident cu staniolul mitomaniei senatoarei intervievate.
Că Bittman este contraindicat pentru cugetare, așa cum erau rușii în concepția marelui nostru Petre Țuțea, este un fapt evident. Nu se știa însă că este atât de aplecat spre un servilism dezgustător, desfășurat plenar în cuprinsul surogatului său de interviu cu Șoșoacă.
Iată mostre din cuprinsul consternantului demers jurnalistic, potrivit Știri pe Surse:
„Tata avea urmatorul tratament: dimineata la ora 6:30 ma trezea, mancarea era oua crude cu lapte de capra dupa care ne duceam la râu si trebuia sa am doua ore de inot în apa aceea (rece precum crivățul siberian ce-i bântuie închipuirile autobiografice n.n.).
Iarna era si mai rau(sic! nu era ca vara n.n.). Tata intotdeauna se ingropa in zapada. Isi cronometra cat de mult poate rezista si asta a facut si cu mine de cateva ori(sic! probabil dezbrăcată sau semidezbrăcată, un caz clar de rele tratamente aplicate minorului, de competența Direcției Copilului). Eu m-am calit si mi-a prins foarte bine.
Am facut si foarte mult sport la viata mea. Atletism fond, 5000(sic! Dacă era 1000, mai că am fi crezut n.n.). Am rezistență(ceea ce trebuia subliniat, întru avertizarea adversarilor n.n.). Am facut si balet(sic!!!) si gimnastica(sic!!!). Eram tipul de copil care noaptea citea enorm de mult. Mama imi inchidea lumina. Bunicul mi-a dat o lanterna. Ia lanterna asta si citeste dupa ce iti inchidea fiica-mea lumina.”, a declarat bombastic Diana Şoşoacă într-un interviu pantagruelic cu Dan Bittman.
Solistul, la rândul său un aprig contestatar al măsurilor şi restricţiilor impuse de autorităţi în lupta cu Covid, a povestit cum a fost experienţa discuţiei cu omul politic cu cea mai rapidă ascensiune din ultimii ani, consemnează Știri pe Surse.
„Trei ore superbe. Trei ore miraculoase chiar (asemănătoare probabil în mintea holografului expirat cu cele petrecute de Cristos pe cruce și în timpul redempțiunii Sale n.n.).
E un partener, aș mai fi stat inca trei.ore interesant, o femeie darza, o femeie cu, nu stiu daca pot sa spun, dar pentru ca suntem la un podcast o sa spun: o femeie cu cojones (sic! se exprimă holograful Bittman printr-un limbaj cocalarist n.n.),, Și aberațiile intervievantului precum și a intervievatei continua ore interminabile și insuportabile.
Libiu Mateescu
Eu cred că de fapt Liviu Mateescu nici nu exista fiind doar un computer cu program Aladin ce transcrie ceea ce proclamă Bruxelles-ul.
Folosește des cuvântul” evident “ și avem două posibilități
1* dacă ceva este evident nu are sens să spui că e evident pentru că e evident în sine.
Iar dacă nu este evident considerându-l evident negi amonte, în baza unor prejudecăți mii de antiteze.
Roboțel -ul a primit ordin să latre împotriva doamnei Sosoaca și fără niciun criteriu bagă din top.
E drept că și domnul cu sufix “man” n-are toți Bit-ții la locul lor!
Am o vârstă înaintată, am lucrat jumătate de secol cu oameni, cu tabele, am citit zeci de mii de nume, dar nu am întâlnit niciodată cuvântul Libiu la un român. Prima dată am crezut că e o greșeală de tastare în loc de Liviu, tastele v și b fiind unele lângă altele. Și vreau să cred că familia Mateescu nu e o familie de retardați care să pună un nume la copil aiurea. Pe cei din familia Brânză îi cred retardați, că la starea civilă când au fost întrebați de numele copilului, ăștia repede, Wiliam. Și să te cheme Wiliam Brânză denotă sânge albastru și inteligență nativă.