Despre dictatura lui Basescu
Unul dintre subiectele ce trece cu gratie prin toate guritele de comentatori, analisti si parlavragii politici este chestiunea arzatoare a dictaturii lui Traian Basescu. Lideri de partide ori formatori de opinie si gazdele lor din televiziuni se reunesc tot mai des in jurul decorului din studio pentru a consulta organismul politic al patriei si a constata eventualele simptome de dictatura. Hamleti de circumstanta, privind lung prin gavanele goale ale harcilor ideologice, desteptii cu diploma retraiesc dilema daneza in versiune mioritica: „A fi sau a nu fi dictatura in Romania?”.
Asta-i intrebarea. Raspunsurile, setate deja de dihotomia intrebarii, nu pot fi decat doua. Ba, parca unul din ele tinde sa-l evacueze pe celalalt de pe plaja ingusta a optiunilor. Este dictatura!, tipa ca din gura de sarpe liberalii. Social-democratii, care cunosc mult mai bine fenomenul din interiorul regimului pesedist, se marginesc sa observe doar un inceput din ceea ce se petrecea sub guvernarea Nastase.
Cuvantul dictatura suna sinistru, iar in Romania, de la cea regala pana la dictatura comunista, experienta i-a adaugat nuante tragice. Ce se intampla acum in peisajul politic, mediatic sau de afaceri este urat, este rusinos, dar este departe rau de dictatura. In locul suprimarii nu stiu caror drepturi sau al abolirii nu stiu caror libertati, se petrece ceva mai trist. Slugarnicia PDL si a altor entitati care graviteaza de bunavoie in jurul Cotroceniului nu seamana deloc a oprimarea specifica dictaturii. Camarilele generate de dictaturi se numesc acum grupuri de interese. Cate are Basescu au si Patriciu, Voiculescu & staff. Ziarele si posturile TV care il aduleaza au contraponderea lor in tabara cealalta.
Fluturii beti ce roiesc bleg primprejurul lui Traian Basescu nu pot invoca teama de dictatura ci foarte romaneasca pohta de inavutire. Inamicii – liberali, pesedisti, peremisti – au veiozele lor politice, ca sa nu trebuiasca sa se parleasca la lampa Cotrocenilor.
Nu adversarii sunt cei mai nimeriti sa vorbeasca de dictatura lui Basescu, din simplul motiv ca n-au timp s-o resimta, fiind ocupati sa indure petrodictatura lui Patriciu sau iradierea dictatoriala a Antenelor lui Voiculescu. De dictatura lui Basescu poti fugi oricand in cea a oligarhilor titeiului sau a mogulilor media. Nici nu se compara cu situatia din vremea lui Nastase, unde nu prea aveai unde te refugia din calea suprematiei PSD.
In concluzie, avem dictatura, dar ea se exercita democratic, pe caprarii. Un regres al lumii politice romanesti, care n-a fost capabila sa starpeasca buruiana dictatoriala, pe care a insamantat-o democraticeste pe toate ogoarele de partid.
Singurii care pot sa se planga de dictatura basesciana sunt chiar pedelistii. Dar asta merita o discutie separata.
Vifor Rotar
