Democratia Românească… o vorbă-n vânt!
„Culmea tupeului şi a obrăzniciei:
politicienii români inventează solidaritatea săracilor cu bogații!
Solidaritatea e noua mască a dezastrului bugetar: cei care au mai puțin sunt chemați să salveze privilegiile celor care au prea mult”, Victor Ciutacu.
Să începem cu stabilitatea guvernamentală. E o priveliște rară să vezi cum partidele politice se unesc într-un balet sincron, schimbând alianțe, prefăcându-se că se ceartă, și apoi îmbrățișându-se la fiecare câțiva ani, doar pentru a arăta lumii că sunt flexibile.
Când un guvern cade, e doar pentru a face loc altuia, la fel de „eficient”, care va cădea și el la rândul său, într-un ciclu nesfârșit de „reîmprospătare” democratică. Această dinamică ne asigură că nu ne plictisim niciodată și că avem mereu subiecte de discuție la cafea.
Transparența este un alt pilon fundamental. Informațiile sunt atât de transparente încât, de multe ori, pur și simplu… lipsesc. Sau sunt atât de bine ascunse încât devin un fel de joc național de vânătoare de comori, unde jurnaliștii și cetățenii de rând sunt detectivii. E un mod ingenios de a stimula gândirea critică și de a ne ține în priză.
Justiția, o doamnă cu bandaj la ochi (și o mână pe balanță)
Justiția românească este, fără îndoială, un model de imparțialitate. Ea tratează pe toată lumea egal… în sensul că, indiferent cine ești, vei descoperi că drumurile spre justiție sunt la fel de sinuoase și pline de surprize. Uneori, rapidă ca fulgerul, alteori, lentă ca un melc obosit, justiția are propriul ei ritm, adăugând un element de suspans fiecărui caz. Procesele durează ani, pentru a te învăța răbdarea. Condamnările sunt date, apoi anulate, apoi redeschise, pentru a te învăța că, până la urmă, totul e relativ.
În ceea ce privește participarea civică, românii sunt maeștri în arta de a protesta… pe Facebook.
Adevărata artă însă e să transformi indignarea online în voturi consistente, ceea ce adaugă un element de imprevizibilitate fiecărui scrutin.
La alegeri, prezența la vot este adesea o surpriză, un fel de loterie națională în care numărul magic poate fi oricând „sub 50%”. Dar hei, asta înseamnă că fiecare vot contează cu atât mai mult, nu-i așa?
Și nu în ultimul rând, avem educația și sănătatea, două domenii în care democrația românească excelează prin paradox. Spitalele sunt un testament al perseverenței, unde pacienții și medicii luptă cot la cot cu lipsurile, iar educația produce genii capabile să reformeze sistemul… după ce pleacă din țară.
E o dovadă că românii sunt adaptabili și pot înflori în orice condiții, chiar și în cele mai… provocatoare.
Deci, dragi prieteni, democrația românească nu e doar un sistem politic, e o experiență culturală profundă, un adevărat roller coaster emoțional care te lasă, la final, cu un zâmbet amar și multe povești de spus. Și, cel mai important, te face să te întrebi: oare unde am mai putea ajunge?
Autor: Monica Krueger
Sursa: facebook.com
