De ce vînează Ahmetov două găini românești cu ouă de aur: pentru reconstrucția Ucrainei!
Miliardarul ucrainean Rinat Ahmetov a cumpărat ArcelorMittal Tubular Products Iași, una dintre cele mai importante fabrici de oțel din România și vrea, conform presei, și combinatul Liberty Galați, fostul Sidex, pe care anumite decizii neinspirate, ca și războiul din Ucraina, l-au înglodat în datorii.
Întrebarea nu e de ce vrea Ahmetov combinatele, ci cum de nu trag tare afaceriștii români – cu excepția lui Umbrărescu – să le preia ei, eventual ajutați și de statul român.
Nu de alta, dar reconstrucția – care nu va mai întîrzia mult – a Ucrainei, de sute de miliarde, va avea nevoie disperată de oțel, țevi și altele asemenea. Ahmetov a fost grav împușcat în aripă de războiul din țara sa, unde era cel mai mare producător de oțel, dar o mare parte din capacitățile sale interne (Mariupol, Azovstal, Ilyich Steel) au fost distruse sau ocupate de Rusia.
Prin urmare, compania caută noi baze de producție sigure în țări UE, care să fie aproape de Ucraina, să poată aproviziona reconstrucția, să beneficieze de regim comercial european stabil. Iar cele două companii românești bifează toate aceste criterii.
Liberty Galați este cel mai mare combinat siderurgic din România și are ieșire la Dunăre și la Marea Neagră — rute excelente pentru transport către Ucraina și restul UE.
ArcelorMittal produce țevi și profile de oțel — esențiale pentru construcții, conducte, energie și infrastructură.
Prin aceste achiziții, Ahmetov, care are uriașul avantaj că deja e bine înfipt și bun cunoscător al pieței ucrainene, are, deci, potecile gata bătătorite pentru reconstrucție, își reface lanțul integrat de producție și export, pierdut după distrugerea combinatelor din Donbas; își asigură capacități în UE, protejate de legislația europeană și conectate la piața comună; poate transforma România într-un hub de export pentru reconstrucția Ucrainei și pentru piețele din Balcani și Orientul Mijlociu.
Ahmetov are nevoie să demonstreze Bruxelles-ului și Kievului că este un actor economic pro-occidental și „de încredere”.
Deținerea unor unități industriale în România îl integrează în economia europeană, îi oferă protecție juridică și acces la finanțare UE, îl face partener potențial pentru proiectele de reconstrucție susținute de Occident.
De asemenea, poate colabora mai ușor cu grupurile industriale vest-europene care vor participa la refacerea infrastructurii ucrainene.
În plus, aceste mișcări îi oferă un nou statut geopolitic — nu doar de oligarh ucrainean, ci de actor industrial european, cu rădăcini în România, Polonia și Ucraina.
Interesați de Liberty sunt și afaceriști dintr-un consorțiu turco-oalndez, care include Belin, Ceylan Metal și Nakkaș Holding, respectiv GTS Investment.
La licitația internațională care urmează e posibil să vină și alți competitori internaționali, dar, din România, doar Umbrărescu s-a arătat interesat oficial.
Poate răspunsul la întrebarea de ce nu se bagă afaceriștii români e dificultatea de a concura cu un miliardar care, deși prăbușit de război de la cca.14 miliarde de dolari avere la mai puțin de jumătate, 5-6 miliarde, estimativ, e totuși mai potent financiar decît orice magnat român și are experiența necesară în domeniu. (B.T.I.)
Sursa: inpolitics.ro
