De ce nimeni nu vrea să vorbească despre cine ne veghează de pe Lună și din apropierea Soarelui?
EXTRAODINAR !!!
De ce nimeni, nicio instituție de tip NASA, CNSA, CASC sau Roscosmos nu vrea să vorbească despre cine ne veghează de pe Lună și din apropierea Soarelui?
Avem Hubble. Avem James Webb. Avem armate de telescoape, sonde și camere care bat cerul până la marginile imaginabile ale universului. Și totuși, când apar filmări în care structuri gigantice survolează Luna sau stau lângă ea (nave enorme ), când apar clipuri cu obiecte care par să intre în interiorul „corpului ceresc”, sau imagini în care un obiect extrage ceva din atmosfera fierbinte a Soarelui — reacția oficială e tăcere, negare formală sau murmurul „explicațiilor științifice”.
Vă pun câteva fapte incomode pe masă: sute de filmări civile și militare cu UAP-uri — multe rămase fără explicație oficială.
Pentagonul recunoaște că nu are explicații pentru vreo 160 de episoade de acest tip. Martori credibili: piloți militari, cercetători, tehnicieni NASA care vorbesc (fără să livreze „confirmări”).
Istorii și mituri antice — relatări care vorbesc despre corpuri ceresti „aduse” sau repoziționate după cataclisme. Nu le acceptăm ca istorie literală, dar nici nu le putem ignora complet.
Infrastructuri spațiale secrete și programe clasificate. Când o instituție spune „nu avem date”, la fel de probabil e că nu le poate sau nu le vrea dezvăluirea.
Ce-ar însemna asta în termeni practici?
Dacă există tehnologii capabile să opereze în proximitatea Soarelui sau să deschidă „porti” în scoarța lunară, nu mai vorbim de avioane — vorbim de inginerie la scara civilizațiilor.
Dacă supravegherea noastră este reală — pasivă sau activă — atunci geopolitica devine secundară în fața unei ordini tehnologice care nu e nici americană, nici rusească, nici chineză.
Dacă marile puteri ascund date, nu e (doar) din rușine, ci pentru că un adevăr de această dimensiune ar arunca în aer tot ce știm.
Cine are tehnologia asta?
De ce imaginile „dispar” sau sunt catalogate drept „erori”?
Ce pierde publicul dacă nu are acces la date?
Și — cea mai periculoasă întrebare — cui îi convine să rămânem ignoranți?
Ce-ar însemna asta, pe bune — nu în manualele sterile, ci în lumea reală, cu oameni care cred, muncesc, votează și se tem ?
Nu sunt „avioane” — sunt mașinării care sfidează toate legile fizicii cunoscute de noi.
Dacă aşa ceva există, înseamnă că tehnologia lor nu e o treaptă mai sus faţă de noi, ci un abis.
Proporţiile schimbării: generaţii de oameni ar realiza brusc că ceea ce numim „progres” este doar o scânteie microscopică lângă focul adevărat.
Şcoli de inginerie, paradigme fizice, toate ar trebui rescrise.
Ar însemna că nu suntem inventatorii celor mai impresionante maşini — suntem doar observatori.
Geopolitica — pusă pe mute.
Dacă cineva (sau ceva) ne supraveghează din afara jocului naţional, harta puterii pământeşti devine irelevantă. Nu contează cine are arsenal nuclear sau cine controlează pieţele energetice — cine controlează „tehnologia la scară cosmică” scrie regulile jocului.
În termeni practici: decizii strategice fundamentale (război, economie, securitate) ar fi coordonate sau semnate într-un registru la care publicul nu are acces.
Ascunderea datelor — motivul real ?
Nu e doar orgoliu sau ruşine; e teatru de tip supravieţuire civilizaţională.
Dacă adevărul ăsta ar exploda peste noapte, religii întregi şi mitologii ar cădea din picioare, economii s-ar prăbuşi, iar ordinea socială — construită pe certitudini — s-ar sfărâma.
Cenzura nu e neapărat o conspiraţie simplă: e o încercare de a gestiona o panică globală, un experiment social la scară uriaşă. Dar cât timp mai poţi „gestiona” când Internetul inundă totul cu clipuri şi marturii?
Imaginați-vă o lume în care credinţele esenţiale devin dacă nu anecdotice, cel puțin expresii ale ignoranței celor din trecut care nu au putut înțelege in alți parametri ceea ce au vazut.
Imaginaţi-vă istorii întregi rescrise — oraşele sacre care erau depozite logistice pentru vizitatori non-umani.
Imaginaţi-vă elitele economice şi politice negociind nu cu state rivale, ci cu custozii tehnologici ai unei ordini superioare — şi păstrând tacerea ca preţ al supravieţuirii.
Vă puteți imagina!Autor: Madalin Augustin Ionescu
Sursa: facebook.com
