De ce blocada navală a lui Trump nu va strangula niciodată Iranul
Prima și singura mea vizită în Iran a fost în 2003, când am plecat în țară cu echipa mea pentru a investiga o victimă a transportului maritim în portul Bandar Iman Khomeini, în pregătirea unui arbitraj londonez împotriva navelor.
Ca mulți care nu cunoșteau bine Iranul, am presupus că țara este un desert mare cum era în Orientul Mijlociu.
În schimb, am găsit o țară de o frumusețe extraordinară.
Teheranul este inelat de munți superbi. Avionul nostru a decolat din Dubai, dar a fost împiedicat să aterizeze în Teheran din cauza unui viscol de zăpadă.
După ce a înconjurat Teheranul câteva ore, pilotul a trebuit să zboare înapoi în Dubai. Deci, la 10 ore după ce am decolat prima dată din Dubai, ne-am trezit la hotelul aeroportului.
A doua zi, vremea a fost mult mai blândă și în sfârșit am reușit să aterizăm la Teheran.
Priveliștile superbe ale munților acoperiți de zăpadă din jurul Teheranului sunt încă gravate în mintea mea.
Și încă îmi amintesc aroma pâinii naan proaspăt coapte provenite din multele brutării mici care punctează orașul.
A fost o experiență să văd cozi lungi de oameni așteptând să cumpere pâine și fețele fericite ale multor bărbați și femei ducând pâine proaspăt coaptă acasă la familiile lor.
După munca noastră la Bandar Iman Khomeini, echipa mea a decolat la Isfahan, o capitală antică a imperiului persan, pentru a explora istoria acestei civilizații antice.
Nu mă face să încep despre Isfahan, pentru că este una dintre cele mai mari minuni ale lumii pe care le-am vizitat.
Voi scrie despre gloriile lui Isfahan altă dată.
Dar vizita la Isfahan a fost foarte personală și semnificativă pentru mine.
În 1985, răposatul meu tată m-a adus pentru prima dată în China.
China era atunci încă o țară foarte săracă – nu uriașul monstru care este astăzi.
În acea călătorie m-a dus la Xian (cunoscut și sub numele de Changan în antichitate).
Xian a fost capitala antică a Chinei, sediul a 11 dinastii.
Cea mai faimoasă atracție a sa este, desigur, războinicii Terra Cotta – armata de teracotă în mărime naturală care l-a protejat pe primul împărat al Chinei în viața de apoi.
Dar Xian a fost, de asemenea, începutul străvechiului Drum al Mătăsii, care și-a făcut drum prin Asia Centrală. Și acel drum s-a terminat în Isfahan.
Pentru mine personal, a fost foarte împlinitor să-mi spun că am fost atât la începutul cât și la sfârșitul Drumului Mătăsii. Xian și Isfahan sunt orașele gemene.
Astăzi, găsim ideea reînviării Drumului Mătăsii.
După închiderea strâmtorii Hormuz, Pakistanul a deschis 6 coridoare terestre pentru a facilita circulația mărfurilor între Pakistan, China, Rusia și alte țări din Asia Centrală cu Iran.
Acest lucru s-a întâmplat pe 26 aprilie 2026. Astăzi, 3000 de containere care au fost reținute anterior din cauza închiderii Strâmtorii Hormuz sunt în mișcare din cauza acestor coridoare terestre.
Mii de camioane livrează bunuri și provizii atât de necesare persoanelor din regiune.
Renașterea străvechiului Drum al Mătăsii își găsește expresia și în uimitoarea cale ferată de 10.400 km pe care China a construit-o pentru a se conecta, multe dintre țările din Asia Centrală și Iran (vezi diagrama mai jos).
Această cale ferată este acum operațională.
Comerțul dintre țările eurasiatice va fi pe uscat și nu va fi limitat la mări.
Cu toate aceste rute comerciale terestre, Iranul nu va fi niciodată strangulat de blocada navală a lui Trump.
Iranul este mărginit de 7 țări și există și alte puncte de vânzare prin Marea Caspică și alte rute pe care nu le voi elabora aici.
Cu topografia sa variată, Iranul este, de asemenea, autosuficient în alimente, spre deosebire de vecinii săi arabi.
Nici nu depinde semnificativ, în cultura plantelor, de desalinizare pentru a acoperi nevoia de apă.
Aștept cu nerăbdare să văd Iranul redevenind prosper odată ce acest război se va termina.
Văd potențialul ca Iranul să fie China Orientului Mijlociu.
Potențialul acestei națiuni cu o populație foarte tânără de 93 de milioane este nelimitat.
Și vreau să vizitez din nou Iranul pentru a-i vedea potențialul realizat.
De ce blocada navală a lui Trump este inutilă!
Trump spune că blocada sa navală afectează mai mult Iranul decât bombardamentele.
Eu zic că e inutil.
În ciuda blocadei, 34 de petroliere iraniene care transportă petrol iranian și-au găsit drumul prin ea, îmbrățișând coastele Iranului, Pakistanului și Indiei.
Fiecare națiune are 12 mile marine de ape teritoriale de pe coastele lor.
O portiță de scăpare pe care Iranul a exploatat-o până la capăt!
Voi explica în postările ulterioare, nenumăratele opțiuni pe care Iranul le are de a le schimba cu alte țări, pe lângă ruta maritimă.
Autor: Lim Tean
Sursa: facebook.com
