Darnicia cu virgula
Originalitatea capitalismului romanesc, girat acum si de Uniunea Europeana, incepe sa afecteze si personaje ce au parut ani de zile imune la fenomene economice de felul asta. Vi-l amintiti pe Gigi Becali de pe vremea cand facea nonsalant la televizor teoria impozitului? Momentele sunt memorabile si merita pastrate in fonoteca de aur a tranzitiei. Sau a transhumantei catre vremurile moderne. Zicea Becali in studio: „Pai, eu nu mai platesc impozit, draguta! Pai, de-aia m-am facut patron, ca sa platesc impozit?!” Oierul era de-o sinceritate atat de infantila si de agresiva ca nimeni nu simtea pe-atunci nevoia sa-l contrazica.
Cu teorii din astea originale, latrate zgomotos si insotite de multa gesticulatie pe post de logica, patronul Becali a facut cariera. Parte din succesul lui la mase vine din astfel de mostre de intelepciune economica extrase din stana gandirii. Celebrele scenete in care intra in vestiarul Stelei si-si platea razboinicii cu teancuri groase de bani scoase din buzunar nu sunt decat ilustrarea practica a teoriilor marca Becali. Impozitul e pentru fraieri, TVA-ul pentru mocofani. Patronii adevarati nu se-ncurca cu detalii din astea meschine. Ca d-aia s-au facut patroni.
Era confortabil sa-l stii pe Becali pe baricada impotriva impozitului. Vazandu-l cum lupta de unul singur cu teoreticienii capitalisti contra taxelor si teveaului, poporul nutrea sperante mari si-i facea galerie. Amarasteanul spera ca sfantul Gigi va rapune intr-o zi balaurul darilor la stat si ne va scuti pe toti de obligatiile astea nesuferite.
Cu regret trebuie sa anunt natia ca latifundiarul a pierdut lupta cea mare. Darnicia sa proverbiala, care a ridicat case, construieste biserici si racordeaza tigani la reteaua de curent ?se indexeaza ca orice alt produs capitalist. Larghetea rotunda a marelui platitor de rugaciuni ii da acum cu virgula.
Pe zidurile unui liceu brasovean din centru – dar, cu siguranta, si prin alte locuri din oras – sunt lipite zilele astea afise mari cu Fundatia Gigi Becali. Care sustine o campanie de ajutorare a copiilor nevoiasi. Foarte frumos si foarte onorabil, veti spune. Asa si este. Doar ca, in locul vreunei sume cu multe zerouri bortoase cu care ne-a obisnuit, unt text trist si falit. Toti cei care au pe-acasa jucarii care nu le mai trebuie sunt invitati sa le aduca la Fundatie, care le imparte, probabil, mai departe prichindeilor fara copilarie. Altadata ar fi cumparat o fabrica de jucarii, cu trei schimburi de personal cu tot. Acum recicleaza papusi smotocite si soldatei de plumb gata indoiti.
Bine ca nu l-a lovit stramtoreala pe vremea cand le construia case sinistratilor. Cum ar fi aratat localitatile inundate daca, in locul satelor reconstruite, Becali le-ar fi trimis afise cu „Puneti-va termopane ca dau io feroneria!”? Sau daca, la celebra pana de curent din Zabrautii Bucurestilor, ciobanul s-ar fi cocotat pe Maybach si ar fi strigat in gura mare: „Voi va platiti curentu’ si io va schimb intrerupatoarele, bine?!”?
La ultima emisiune a lui Radu Moraru, care face sluj de multa vreme la pantofii latifundiarului, Gigi Becali a dat o caruta de bani publicului ce umplea sala. Oameni veniti din toate colturile tarii cu tot soiul de necazuri – copii cu malformatii, boli tratabile doar in Occident pe sume imense. Suferinta din cea mai autentica, de care nu-ti permiti sa razi. Dupa ce-a plans la unison cu ei, Becali a scos din buzunar plicuri cu euro, pe care i-a impartit dupa marimea tragediei. 20.000 de euro un transplant, 15.000 de euro o corectie de malformatie. Spre final, la durerile mai mici, sumele au deviat de la regula rotunjimii estetice. 5.200 de euro, 8.700 de euro, 3.300 de euro au fost strigarile lui Moraru pentru afectiuni mai usurele.
Semn ca, pe mercurialul lui Becali, nici Crezul nu mai face fix 500 de euro, cum platea odata recitarea. Acum e 499 de euro si o lumanarica bonus.
Vifor Rotar
