Dan Nicușor-Daniel, precum Măgarul lui Buridan: între a fi și a nu fi Tomac, aceasta este întrebarea
Nici nu trecu bine săptămâna precedentă, în care mijise o rază de speranță privind posibilitatea ca Dan Nicușor-Daniel să fi manifestat un acces de determinare și să desemneze un premier în persoana lui Eugen Tomac, că nehotărârea și-a făcut din nou loc în cugetul contorsionat de îndoieli al președintelui. Pe de o parte este și vocea insistentă a Primei Doamne, anume de a-i unge prietenul, pe Tomac, la cârma guvernului, iar acum prin prisma unui nou puseu de indecizie este de așteptat ca Nicușor Dan să nu mai aibă parte de mâncare caldă din partea partenerei de subzistență. Pe de altă parte, Dan Nicușor-Daniel a revenit la conceptul nicușorist tâmpit, acela de a aștepta întâi coagularea unei majorități clare în Parlament înainte de desemnarea unui candidat, în jurul căruia să se producă respectiva coagulare, ceea ce reprezintă o eroare neîndoielnică de logică politică elementară.
Oamenii coagulează majoritățile, nu majoritățile propulsează oameni inexistenți până la survenirea acestora. În același diapazon, Dan Nicușor-Daniel își dorește încă din prima zi „guvernul meu”, în genul lui Iohannis, adică o adunătură de activiști dragi sufletului său, însă vrea ca oamenii politici să-i voteze o listă extrinsecă mediului politic, ceea ce este o adevărată daravelă parlamentară nerealistă.
Aspect cu care Sorin Grindeanu pare a fi de acord într-un mod absolut inconștient, adică PSD să voteze un guvern din care să nu facă parte. Cu cât vor scăpa social-democrații mai repede de acest fante maimuțărit de la conducerea partidului, cu atât acesta va redeveni forța politică majoră a acestei țări.
În rest, Tomac ar fi votat de liberali, dar fără prezența PSD niciunde în guvern, pe nicio treaptă, sau în funcții județene de conducere.
Asta, de parcă Bolojan și-ar dori eradicarea PSD nu numai ca partid, dar și ca asociație liberă de oameni ai țării, atât de tare îi urăște pentru surparea scaunului său de Întâiul Satrap al Țării.
Chiar dacă mai adăstează interimar pe la guvern, cu veleități de mare conducător de stat și cu înclinația morbidă de risipire a banilor țării pentru propășirea intereselor sale personale.
Cât despre UDMR, balamaua ruginită de atâta perfidie iredentistă, în voturile căruia stă majoritatea parlamentară pentru orice guvern așa botezat pro-europoid, Tomac nu este acceptat nici ca roată de rezervă a guvernării, probabil pentru că s-a născut ucrainean.
Ceea ce implică, din perspectiva unei și mai profunde subsumări a intereselor României stăpânului de la Kiev, faptul că Kelemen Hunor are dreptate.
O nominalizare ratată
Președintele Dan Nicușor-Daniel era așteptat să anunțe marți numele candidatului pentru funcția de prim-ministru, însă desemnarea întârzie pe fondul lipsei unei majorități parlamentare clare, scrie Știri pe Surse.
Deși numele vehiculat insistent în mediul politic este cel al lui Eugen Tomac, președinte PMP și consilier onorific al președintelui Dan Nicușor-Daniel, problema reală nu pare să fie persoana premierului, ci formula viitorului cabinet: un guvern de tehnocrați dorit de Cotroceni, dar privit cu rezerve sau respins de principalele partide parlamentare.
Potrivit informațiilor din mediul politic, Dan Nicușor-Daniel nu ar vrea să facă o nominalizare care să ajungă rapid la un eșec în Parlament Surse politice susțin că PSD, PNL, USR și UDMR nu au, în sine, o problemă majoră cu numele lui Eugen Tomac, conform cotidianului citat.
În jurul lui Eugen Tomac ar fi fost deja schițată o listă de posibili miniștri tehnocrați. Printre numele vehiculate se află Mihnea Motoc pentru Ministerul Apărării, Luca Niculescu pentru Ministerul Afacerilor Externe și consilierul prezidențial Sorin Costreie pentru Educație. Pentru Ministerul Dezvoltării ar fi luat în calcul un arhitect cunoscut, iar la Sănătate un director de spital din București.
Pentru portofolii-cheie precum Internele și Justiția, soluțiile nu ar fi fost încă finalizate, scriu jurnaliștii cotidianului amintit. PSD pare, în acest moment, partidul cel mai flexibil în raport cu ideea unui guvern tehnocrat, cu o condiție politică importantă: să poată numi oameni în eșalonul doi al guvernării, adică la nivel de secretari de stat, prefecți și subprefecți.
La PNL, poziția pare mult mai rigidă. Liberalii resping susținerea unui guvern în care PSD ar avea influență, fie la nivel de miniștri, fie în eșalonul doi. Ciucu a susținut că președintele „alege să nu expună PSD, protejându-i”, în loc să le încredințeze social-democraților misiunea de a forma Guvernul.
Cea mai dură poziție publică a venit de la UDMR. Kelemen Hunor a declarat că un guvern tehnocrat nu este o soluție și că varianta Eugen Tomac premier nu este „nici măcar o soluție de avarie”. Liderul UDMR a criticat ideea ca un politician fără partid parlamentar, potrivit Știri pe Surse.
Prietenul Primei Doamne, posibil premier
La o emisiune cu Ionuț Cristache, preluată de Gândul, jurnalistul Ion Cristoiu a dezvăluit relațiile de palat ale lui Eugen Tomac cu Cabinetul 2.
„Ion Cristoiu: Nici nu știu dacă va fi premier. Deși cred că va fi, că e prietenul Primei doamne
Ionuț Cristache: Stați, domne, iar prostia asta cu prima doamnă. Care primă doamnă? Concubina.
Cristoiu: Nu îmi place termenul. Concubină-i peiorativ. Tovarășa de viață.
Cristache: Femeia asta e în condiția pe care o ține Dan Nicușor-Daniel, să ne înțelegem. Nu noi. Eu nu pot să joc în filmul ipocriziei, că nu e, că nu… A, vrei să-i dai un statut oficial, dă-i-l nene și lasă-ne-n pace.
Cristoiu: Păi nu vrea ea.
Cristache: A, bun. Eu cred că nu vor din cauza declarațiilor de avere.
Cristoiu: Ne ne. Eu nu m-aș mărita cu el. Păi nu vreau. De ce să fie soția lui ăla?” întreabă jurnalistul, conform Gândul.
Libiu Dan Mateescu
