Damblaua mea
O sa-mi rog patronul si pe redactorul meu sef sa-mi ingaduie damblaua de a il cita, de cate ori sunt alegeri, pe marele Marin Preda. Nu va fi raspunsul de milioane al lui Moromete la intrebarea „de ce tai, tata, salcamul”, raspuns pe care l-as scrijeli mare in piatra academiilor lumi::”ca sa se mire prostii”, caci s-ar mira prea multi.
Vreau sa revin numai asupra „Delirului” cand se vorbeste despre aceasta nemernicie, alegerile, in care mierea vrea sa acopere fierea. Asa ca citez:
„Politica nu inseamna joc pentru putere, ci sacrificiu in slujba colectivitatii nationale, care nu-ti da votul ca sa manevrezi la nesfarsit, cu oricine si in orice conditii, numai ca sa-ti infrangi adversarii. Impaturindu-si buletinul cu semnele partidului tau pe el, omul arunca in urna o speranta care ii smulge in acele clipe din inima un adanc suspin: va fi mai bine? Lupta lui pentru existenta va fi mai usoara? Viitorul lui si al numerosilor lui copii va fi pus la adapost? Va putea inchide ochii linistit ca tara e bine aparata, armata bine echipata si urmasii sai vor continua sa traiasca liberi in tara lor?”
Acest citat este valabil pentru toata clasa politica actuala, cu picioare si mijloc prostituandu-se. Este soiul clasic de prostitutie: imbata-l pe client cu damful unui parfum ieftin si de suprafata. Dupa ce acesta s-a zbatut putintel in interior si si-a lasat in urna ce-l durea, lasa-l sa se descurce singur cu blenoragia sau sifilisul situatiei alese de el insusi.
Are dreptate Traian Basescu: de ce nu-l lasati sa mearga prin mijlocul turmei pe care o pastoreste? Orice magar se simte bine privind de sus oile.
Este o solutia sa parasesti tara?
Uneori le dau dreptate celor care declara ca nu mai vor sa stea in Romania. Personal nu accept ideea si multi ma condamna ca am ramas un prapadit pe aici, rupandu-mi dintii in botzul de mamaliga cu ceapa, si acestea din ce in ce mai ciudate daca sunt luate de la supermagazin. Dar asa cum admir la americani ca se nasc cu flamura lor in mana, probabil asa m-am nascut si eu tinand tricolorul.
Si, poate de aceea, nu voi uita niciodata de intelepciunea romanului din Poiana lui Iocan.
Dan Bota
