Home Editorial Dacă există Dumnezeu, atunci de ce sunt atâtea războaie și atâta durere...

Dacă există Dumnezeu, atunci de ce sunt atâtea războaie și atâta durere în lume?

Editorial

sept. 14, 2025

1 170

Dacă există Dumnezeu, atunci de ce sunt atâtea războaie și atâta durere în lume?
Cum credeți? Ma intreaba un domn de 54 de ani.
De ce există războaie, dacă există Dumnezeu?
Această întrebare am auzit-o de multe ori. De obicei, ea vine din partea celor care Îl privesc pe Dumnezeu printr-o lentilă îngustă: ca pe un „polițist cosmic”, care ar trebui să facă ordine, să oprească răul și să instaleze pacea universală. Însă aici se ascunde o neînțelegere fundamentală a misiunii divine.
Dumnezeu nu a creat omul ca pe o insectă programată să urmeze legi implacabile. Dacă ar fi dorit asta, ar fi putut. Priviți la furnici, la albine: acolo totul este organizat matematic, precis, rațional.
Ordinea absolută există deja în natură.
Dumnezeu ar fi putut face și din om o ființă la fel de programată, fără conflicte, fără alegeri, fără războaie.
Dar nu aceasta a fost intenția.
Omul a primit ceva ce nici furnica, nici albina, nici vreo altă viețuitoare nu au primit:
– libertatea voinței și
– libertatea alegerii.
Prin aceste daruri, omul nu doar trăiește, ci și creează.
El poate ridica sau distruge, poate binecuvânta sau blestema, poate aduce viață sau moarte.
Și atunci apare întrebarea: „De ce i-a dat Dumnezeu libertate, dacă știa că omul o va folosi și pentru rău?”
Răspunsul este simplu și tulburător:
pentru că numai prin libertate omul devine cu adevărat partener de dialog cu Dumnezeu.
Numai un om liber poate iubi cu adevărat, se poate dărui cu adevărat, poate învăța și poate revela ceva nou în creație.
Dumnezeu, în atotputernicia Sa, nu are nevoie de o lume perfect ordonată. O astfel de lume ar fi lipsită de sens și de interes, un mecanism rece.
Ceea ce face viața umană unică este tocmai riscul libertății: capacitatea de a greși, dar și de a se ridica, de a păcătui, dar și de a se pocăi, de a distruge, dar și de a învia din ruine.
De aceea El nu intervine să „facă ordine” așa cum ne-am dori noi.
Ordinea nu este misiunea Sa, ci responsabilitatea noastră.
El ne-a dat rațiune, suflet și duh, ne-a înzestrat cu puterea de a alege și de a construi.
Și ne privește, cu interes și cu dragoste, să vadă ce facem cu aceste daruri.
Adevărata diferență dintre om și animal nu este doar conștiința, ci această libertate a voinței. Și tocmai aici se află marea taină: Dumnezeu nu vrea să conducă oameni-roboți, ci să privească oameni liberi.
De aceea există războaie și suferință.
Nu pentru că Dumnezeu lipsește, ci pentru că omul alege.
Și libertatea alegerii este cel mai mare dar, dar și cea mai grea cruce.