„Dacă Dumnezeu sau vaccinul nu răpune covidul, se va termina ca în 89 sau nu se va termina niciodată.”
Ce v-am zis eu. Pas cu pas. Abia dacă a trecut o săptămână de când Câțu a anunțat că se dă stingerea la ora zece că vine Arafat și spune că ar trebui să fie stingerea mai devreme, ca afară, că cică dă rezultate. E cât se poate de clar. Până nu se termină pandemia, ăștia nu se opresc.
Dacă ține zece ani, zece ani o să stăm închiși în casă.
Concesia pe care le-a făcut-o societatea când s-a declarat prima oară starea de urgență – din frică, din grijă față de aproapele, din pricina faptului că a fost luată prin surprindere și nu a avut timp să reacționeze, dintr-o combinație de toate trei, nu mai contează – ăștia au interpretat-o ca pe un mandat până în vecii vecilor amin, până moare covidul, dacă o muri vreodată, și doar o revoltă populară de amploare îi mai poate opri.
Lucrurile seamănă oarecum cu suspendarea democrației formale de către bolșevici, teoretic o forță democratică, până la victoria finală asupra capitalismului, rezultatul fiind că s-au organizat alegeri libere în Rusia abia după șaptezeci de ani când a căzut comunismul.
Așa și ăștia, au suspendat Constituția până la victoria finală asupra covidului.
Nu există plan B pentru ipoteza în care covidul nu dispare într-un an, în doi, în zece. Cât va exista covidul vor continua să facă ceea ce fac de mai bine de un an, indiferent de consecințe sau de eficacitatea reală a măsurilor.
Dacă Dumnezeu sau vaccinul nu răpune covidul, se va termina ca în 89 sau nu se va termina niciodată. Punct.
Autor: Alexandru Racu
