Curtea Constituțională, prinsă între magistrați și ordinele politrucilor
Coaliția de guvernământ a adoptat un tertip dintre cele mai mișelești prin amânarea hotărârii în privința Pahetului 3 de reforme înaintate de guvernul Bolojan, în special în privința pensionării magistraților cu pensile lor speciale. Judecătorilor constituționali, înșurubați pe principii zinoviene la CCR de către partidele guvernamentale pe principiul aservirii politice, le este totuși teamă să amputeze drastic privilegiile magistraților, pe de altă parte trebuie să slujească și interesele politice cu care au fost mandatați la Curte de partidele arcului guvernamental.
Astfel că au optat pentru o stratagemă care, pe de o parte ar deservi reforma lui Bolojan cu doar două zile înainte de consiliul EcoFin, iar pe de altă parte și-au asigurat o portiță de scăpare și de invalidare a reformei pensionării și pensiei magistraților. Anume, prin inducerea unei decăderi în termen din data intrării în valabilitate a legii datorită amânării propriei decizii, depășindu-se astfel termenului prescris în aceasta, de 1 octombrie, cu fix o săptămână.
Data expirată poate invalida la CCR respectiva reformă, sau nu, avertizează Florin Pușcaș într-o analiză constituțională de excepție în Știri pe Surse.
Amânarea deliberării asupra pensiilor magistraților
Curtea Constituțională a amânat pentru 8 octombrie deliberarea asupra obiecției de neconstituționalitate ridicate împotriva legii pensiilor de serviciu ale magistraților, act adoptat de Guvern prin angajarea răspunderii.
Textul fixează ca reper-cheie data de 1 octombrie 2025, atât ca intrare în vigoare, cât și ca ancoră pentru întregul mecanism tranzitoriu.
Această dihotomie simplă – o lege proiectată să funcționeze de la o dată acum depășită – deschide un litigiu de principiu: e doar un decalaj tehnic acoperit de regula „3 zile de la publicare” sau vorbim despre o necorelare structurală care impune întoarcerea proiectului în Parlament? În aparență, amânarea e doar procedură.
În realitate, ea lovește în arhitectura legii.
Toate „rotițele” tranziției – cine rămâne pe vechiul regim, cine intră în tranșele succesive de creștere a vârstei, cum se valorifică perioadele asimilate – sunt setate să pornească la 1 octombrie 2025.
Dacă legea nu există în ordinea juridică la acea dată, prima treaptă a mecanismului rămâne fără suport normativ exact în momentul de start. Aici se joacă partida.
Pledoaria pentru neconstituționalitate: când data-ancoră cade, se prăbușește schela
Constituția impune un minim de vacatio legis: trei zile de la publicare sau o dată ulterioară. În designul actual, legiuitorul politic a ales explicit 1 octombrie 2025.
O promulgare și o publicare ulterioare fac acea dată imposibilă, iar „salvarea” prin aplicarea automată a regulii generale schimbă, de facto, momentul declanșării reformei.
Nu mai vorbim despre o ajustare benignă, ci despre substituirea unei opțiuni politice esențiale – calendarul tranziției – printr-o soluție administrativă care alterează substanța legii fără o nouă deliberare parlamentară, potrivit Știri pe Surse.
Risc de retroactivitate mascată, sub aparența unei „date de referință”
Apărătorii textului invocă ideea de „dată-ancoră” legitimă.
Dar o ancoră funcționează dacă barca există în apă. Când legea nu e în vigoare pe intervalul primei tranșe, revenirea ulterioară pentru a califica juridic situații consumate în acel interval seamănă primejdios cu o aplicare pentru trecut, chiar dacă efectele se produc doar de la publicare încolo. Diferența fină dintre „criteriu de delimitare” și „înlocuitor al existenței legii” devine, practic, imposibil de susținut fără a fisura principiul neretroactivității și încrederea legitimă.
Calitatea și previzibilitatea legii, lovite în chiar prima tranșă
Legea organizează tranziția în jurul unei ferestre inițiale: 1 octombrie – 31 decembrie 2025. În acele trei luni, oamenii din sistem, cu nume, dosare și planuri de carieră, ar fi trebuit să își poată ghida conduita.
Dacă norma nu era în vigoare la începutul ferestrei, prima tranșă fie devine literă moartă, fie produce efecte ex post.
Or, standardul constituțional al calității legii nu tolerează asemenea „trepte suspendate”: destinatarul trebuie să știe din timp când intră, după ce reguli și cu ce consecințe. Aici, necorelarea nu e un detaliu de redactare, ci o breșă în însăși logica reformei.
Arbitrajul între cohorte și fractura de echitate
Dacă ferestra inițială nu mai poate fi operată la ziua zero, persoanele care ar fi intrat în tranșa 1 octombrie–31 decembrie 2025 fie sunt împinse în tranșele următoare, fie primesc un tratament contorsionat pentru a salva aparențele.
În ambele variante, se creează o fisură de echitate între cohorte aproape identice ca situație juridică, despărțite doar de un artificiu temporal. În materie de drepturi de pensie, astfel de fracturi au fost constant privite de Curte sub lupa egalității și a previzibilității, mai ales când legiuitorul a fixat cu mâna lui un calendar, iar executivul îl mută prin efecte colaterale.
Când prima treaptă a unei schele cade, nu o înlocuiești cu scoci. O lege de tranziție funcționează ca un mecanism de ceas: fiecare rotiță e dependentă de cealaltă. Dacă startul nu mai poate fi 1 octombrie, atunci întregul calendar trebuie recalibrat explicit prin lege, nu „ajustat” din pixul interpretărilor administrative.
Întoarcerea în Parlament pentru reconfigurarea datelor și tranșelor este, în această logică, singura soluție constituțională curată, ce respectă separația puterilor și dreptul destinatarior de a ști, dinainte, când și cum li se schimbă regulile jocului.
Ce este, de fapt, în joc: legitimitatea procedurală a unei reforme sensibile
Guvernul a ales ruta angajării răspunderii pentru o reformă de mare impact, într-un domeniu sensibil.
Această opțiune poate fi perfect constituțională, dar vine cu o obligație suplimentară de rigoare tehnică: dacă reduci deliberarea parlamentară, trebuie să crești perfecțiunea de arhitectură normativă.
Or, tocmai aici legea își arată vulnerabilitatea.
Faptul că prima dată-cheie se lovește de calendarul real al controlului de constituționalitate indică o proiectare grăbită și o subestimare a riscurilor procedurale.
Amânarea deciziei CCR permite totuși respingerea sesizării de neconstituționalitate
Indiferent de soluția pe fond a CCR, un act normativ desenat să pornească pe 1 octombrie și ajuns inevitabil după linia de start transmite un semnal prost: regimul tranzitoriu e gândit mai întâi politic, abia apoi juridic.
În materie de pensii – unde stabilitatea și previzibilitatea sunt aproape sacre – asemenea impasuri alimentează percepția că reforma urmărește mai degrabă o țintă de calendar politic decât o ordine legală coerentă.
Contra-argumentul, pe scurt: amânarea nu naște, automat, neconstituționalitate
Există o linie doctrinară și jurisprudențială solidă potrivit căreia o lege poate folosi o dată din trecut ca reper de clasificare, atât timp cât efectele juridice se produc doar după intrarea în vigoare.
În această cheie, faptul că 1 octombrie e depășit nu ucide tranziția: publici legea, aștepți cele trei zile minime, iar apoi aplici pentru viitor, folosind 1 octombrie doar ca „tăietură” între cohortele vechi și cele noi.
Nu se retroactivează, nu se ia nimănui un drept deja născut, iar o minimă elasticitate administrativă poate gestiona „tranșa 2025” fără fracturi spectaculoase.
Susținătorii acestei teze spun că esența reformei nu stă în ziua de 1 octombrie, ci în vectorii săi: creșterea vârstei la 65 de ani, vechimea totală la 35 de ani, baza de calcul mai strictă, plafonarea. Dacă acestea rămân intacte, trecerea peste 1 octombrie nu anulează voința politică; doar o decalează. În plus, riscurile de inegalitate pot fi atenuate prin norme metodologice și practici administrative prudente, fără a re-legifera întregul mechanism, potrivit cotidianului citat.
Ce urmează și de ce ar conta o soluție fermă
Decizia CCR va arăta dacă o lege cu dată-expirată poate fi „salvată” printr-o interpretare flexibilă a regulilor de intrare în vigoare și a mecanismelor tranzitorii sau dacă, dimpotrivă, calitatea legii cere reîntoarcerea la masa legislativă pentru rescrierea calendarului. Dincolo de tehnicalități, miza e dublă: încrederea celor din sistem că regulile nu se schimbă din mers și respectul pentru o ordine de drept în care forma, atunci când vorbește despre timp, nu e un capriciu, ci o garanție.
Privind toate piesele, scenariul pro-neconstituționalitate pare mai convingător, pentru că „reforma” a fost livrată pe scurtătură și cu o eroare de proiectare pe care acum o plătește în credibilitate. Dacă o lege se definește prin timpi și tranșe, fiecare oră contează juridic.
Când pierzi ora zero, corect e să reiei cronometrajul, în Parlament, la vedere. Într-un domeniu în care oamenii își planifică vieți, nu doar cariere, „merge și-așa” nu e un standard constituțional. Și toate acestea fără să punem la socoteală restul prevederilor problematice din lege, deja criticate aspru în avizul negativ al Consiliului Legislativ, conform Știri pe Surse.
Simion crede că România va intra în incapacitate de plată
„Văd că tot nu reușiți să vă înțelegeți în coaliția asta ”racu, broasca și cu știuca”!
Pentru judecători și pentru legile de la CCR ați obținut o amânare fix cât să treceți de la ședința de la EcoFin, ca să nu fiți sancționați.
Da, voi pentru că intrați în incapacitate de plată. Ați oprit activitatea firmelor, ați încetinit activitățile firmelor și multe firme s-au mutat din țara noastră.
Veți avea o colectare din ce în ce mai proastă în al treilea trimestru și acum dacă dați legi pentru avocați, pentru judecători, pentru diverse categorii sociale și așteptați să se mai învârtă roata și să nu se întâmple nimic”, potrivit Știri pe Surse.
Anca Alexandrescu prezice prăbușirea lui Bolojan după 8 octombrie
„Curtea Constituțională a amânat pronunțarea pentru patru din cele cinci legi pe care Bolojan și-a asumat răspunderea, una dintre ele este referitoare la pensiile magistraților.
Este interesant ce se va întâmpla, după acest moment pentru că legea trebuia să intre în vigoare pe data de 1 octombrie.
Așadar, ea va trebui să fie modificată în întregul ei, după pronunțarea din 8 octombrie. Mai mult de atât, ce se va întâmpla cu România la Bruxelles pentru că pe 10 octombre este ședința EcoFin, unde România ar fi trebuit să meargă să prezinte rezultatele măsurilor pentru reducerea deficitului.
Așadar, România va merge cu faptul că nu are în vigoare aceste legi pentru că după ce CCR se va pronunța, are 30 de zile la dispoziție să redacteze hotărârea respectiva.”, a declarat Anca Alexandrescu, preluată de cotidianul citat anterior.
Bolojan nu demisionează în ruptul capului dacă se prăbușește la CC
Premierul Ilie Bolojan a prezentat într-o conferinţă de presă ce va conţine pachetul 3 de măsuri pe care guvernul îl pregăteşte în această perioadă.
„Având în vedere complexitatea pachetului pe administraţie publică, care nu se referă, deci, la reducerea efectivă de posturi, ci are foarte multe lucruri în el, unul dintre cele mai importante este dreptul autorităţilor publice de a autoriza jocurile de noroc în fiecare localitate şi de a le taxa, de exemplu, dar foarte multe lucruri care înseamnă eficienţă în administraţie, aprecierea mea este că acest pachet, dat fiind complexitatea lui, nu poate fi trecut decât printr-o asumare de răspundere, aşa cum au fost şi celelalte două pachete.
Un astfel de proiect care stabilește niște reguli generale de reducere a posturilor din administrații centrale trebuie să fie acolo. Mai ales chestiuni precum interzicerea cumulului pensiei cu salariul, că nu e normal să reducem postul unui om care are doar un salariu”, spune Bolojan.
„Am văzut discuții legate de demisie, dar nu la asta mă gâmdesc acum, mă gâmdesc cum să ieșim la liman, stabilitatea politică este imprtantă. Dacă voi lua această decizie, voi anunța eu public, nu e nevoie să mă întrebați sau să speculați la fiecare conferință”, a spus Bolojan, conform Știri pe Surse.
Dan Libiu Mateescu
