Cum sa traim bine retroactiv
Marile binefaceri ale preainteleptelor multiguvernari Boc ar trebui sa se vada intr-o data anume, care sta sa pice dintr-o zi intr-alta. E asa de iminenta ziua asta ca ma tem da n-o ratez cat stau de incordat. Ea poate fi pronosticata – si, de fapt, a si fost – atat de precis pentru ca e legata de publicarea nu stiu carei estimari, posibil una despre PIB. Atunci se va sti cu certitudine daca ne-am deplasat milimetric spre mai bine sau, dimpotriva, va fi definitiv sigur ca ne-am tarat pana acum in directia gresita.
Ultimele intamplari din viata si opera guvernului ma fac sa ma-ndoiesc de acuratetea calculelor. Nu neaparat pentru ca s-ar putea sa nu simtim tehnic nimic, asa ca dupa o anestezie prelungita, care ne-a amortit organul de percepere a bunastarii. Dar daca senzatia asta tine exclusiv de rapoartele nu stiu carei agentii, trepadusii guvernamentali taman s-au dat in fapt cu calculele lor eronate. O agentie europeana tocmai le-a transmis lui Boc & staff ca am masluit raportarile, ca sa micsoram deficitul. Este ca si cum statul a incercat sa vanda la mana a patra harbul economiei – programul Rabla pentru functionari guvernamentali – si a dat kilometrajul la zero, pentru ca tara sa para mai noua si mai functionala decat este ea de fapt.
Pe de alta parte, e drept ca feelingul de crestere micrometrica a starii de bine poate si sa fie detasat de aritmetica guvernamentala. Aia nu e senzatie genuina, daca e prea legata de matematici. Mai bine muta Boc data cu pricina in zilele astea libere de Pasti. La mititei, la piscina, pe paturici la soare – acolo a incercat romanul impresii de bine si a avut reprezentari lejer paradiziace, dupa ingurgitarea de diverse produse ajutatoare. Nu m-as mira sa aflam ca masuratoarea s-a facut la inceputul saptamanii. Decat sa tot amane ziua Z a simtirii de mai bine, mai bine o da retroactiva, ca legea taierii salariilor si pensiilor. Sau kilometrajul.
Vifor Rotar
