Cum e să fii slugă în casa ta?
Cum e să te simți sufocat de un guvern ilicit? Cum?
Cum e să plătești taxe pentru că îți permiți să mănânci?
Cum te simți ca cetățean al unui stat declarat, pe nedrept, democratic — taxat pe apă, pe resursele vândute, care de drept îți aparțin?
Cum te simți când trăiești indiferent și mândru că ești român, într-o țară condusă de incompetenți, pedofili, hoții de camioane, criminali morali și hoți cu acte, mințit și amăgit ca un copil, convins că dacă ești cuminte primești bomboane?
Cum e să fii slugă în propria casă?
Să descui ușa cu cheia plătită în rate, pe impozit, pe nervi, pe ani din viață, și să intri ca un oaspete tolerat de stat.
Cum e să te simți sufocat de un guvern „ales”, dar nerecunoscut de bun-simț, un guvern care îți explică, pe ton didactic, că libertatea vine după ce achiți factura?
Cum e să muncești, să strângi, să construiești — și apoi să fii taxat exemplar pentru tupeul de a fi reușit?
Ai casă? Plătești.
Ai teren? Plătești.
Ai mașină? Plătești ca să o ții pe loc.
Mănânci? Extra taxă, că prea trăiești bine.
Bei apă? Achită, că nu e a ta — e „resursă”, vândută mișelește la UE.
Respiri? Încă e gratis, dar stai calm, se lucrează la asta.
Cum e să plătești aproape tot ce câștigi și să fii aplaudat pentru „spirit civic”?
Să ți se spună că așa funcționează democrația, în timp ce banii tăi se evaporă în buzunare fără fund, în proiecte fantomă și promisiuni reciclate din alt mandat?
Cum e să ți se vândă zilnic povestea copilului cuminte:
„Stai liniștit, nu comenta, plătește, votează, și poate — poate — primești bomboana dezvoltării.”
Între timp, cetățeanul stă drept, cu fruntea sus, mândru nevoie-mare, în timp ce este muls metodic și educat să spună „mulțumesc”, am pașaport sunt liber, democrat, am ce mânca, „mândru că sunt român”.
Cum e să trăiești indiferent, dar patriotic?
Să fluturi mândria ca pe o scuză, să confunzi răbdarea cu virtutea și resemnarea cu înțelepciunea.
Să fii supus, dar revoltat doar în gând.
Curajos doar la masă.
Liber doar în teorie.
Aceasta nu e o țară, e un exercițiu de dresaj.
Nu e democrație, e un decor.
Nu e cetățenie, e chirie pe viață.
Iar cetățeanul?
E eroul principal al odiseei: obosit, impozitat, mințit — dar încă prezent, încă plătitor, încă tăcut
Statul te privește blând, cu zâmbetul educatorului de viermi:
„Stai cuminte. Nu pune întrebări. Ai dreptul de a „vota” odată la patru ani și taci restul timpului. Bomboana vine, jur, cu noul mandat ”
Iar tu, cetățeanul mândru, stai drept și spui:
„Așa e peste tot.”
Minciuna preferată a lașului matur.
Ești impozitat până la os și numit partener.
Ești mințit zilnic și numit informat.
Ești jefuit legal și obligat să aplauzi profesionalismul.
Cum te simți, nemernicule, când în fruntea țării stă un incompetent ridicol ?
Cum te simți ca slugă în propria casă, cum te simți ca laș și trădător?
Azi poate îți e bine, dar viitorul copiilor tăi va arăta ca prezentul bătrânilor de azi, pe lângă care treci indiferent.
Și poate mai rău — ca în cazuri precum Epstein — sau poate „profesionist” într-un club sau la marginea unei străzi.
Coșmar…
Autor: Aurora V. Fogarasi
Sursa: facebook.com
NOTA
Va invităm sa vizionați acest PROTEST: https://www.facebook.com/reel/1218853600344802
Posibil mulți au fb și puțini lecturează !
Da, interesant! Totuși, din ce motiv nu circulă în format PDF, ori să fie descărcat de aici … cam dificil să strigi în poiană cu flori și păsărele ! Mai întâi trebuie să circule‘informația’ , ulterior va fi căutat autorul…
Mateescule, întreabă-l pe tradatorul de Andronache, pe care-l tot promovezi!