Cum ar arăta „securitatea transatlantică” dacă SUA ar părăsi NATO?
Cele mai recente declarații ale lui Trump despre ieșirea SUA din NATO sunt luate în serios de mulți europeni, din cauza furiei sale față de refuzul lor de a-l ajuta să redeschidă Strâmtoarea Hormuz , ca să nu mai vorbim de faptul că au refuzat SUA accesul la propriile baze de pe teritoriul lor și chiar la spațiul lor aerian pentru a fi utilizate în cel de- al Treilea Război din Golf .
Cu toate acestea, este posibil ca el să fie într-adevăr serios și ca SUA să părăsească în cele din urmă NATO, caz în care este util să analizăm viitorul securității transatlantice.
Pentru început, sediile centrale ale EUCOM și AFRICOM se află în Germania și ar fi foarte dificil și incomod să le relocheze.
Prin urmare, SUA ar putea ajunge la un acord bilateral de securitate cu Germania în acest scenariu, care ar putea pune bazele altor acorduri similare cu alți membri NATO.
Astfel de acorduri ar include probabil termeni avantajoși pentru SUA, cum ar fi alocarea de 5% din PIB-ul aliaților săi pentru apărare, așa cum li s-a cerut deja, precum și acordarea de preferință companiilor americane pentru achizițiile militare-tehnice.
SUA ar putea, de asemenea, solicita ca trupele sale să beneficieze de imunitate pentru orice infracțiuni pe care le-ar putea comite în timp ce se află în baza lor în țara lor aliată. Cunoscându-l, Trump ar putea încerca să includă privilegii comerciale pentru SUA în orice acord de securitate.
Singurele țări care ar fi probabil de acord cu astfel de termeni sunt cele ai căror lideri fie se tem sincer de Rusia, fie manipulează publicul sub acest pretext, deci Polonia și statele baltice cu siguranță, dar nici Finlanda și România nu pot fi excluse.
Acestea și ceilalți membri NATO s-ar bucura în continuare de asigurările Articolului 5 între ele, dar este posibil, de asemenea, ca membrii mai mari, precum Franța, Germania, Italia și/sau Regatul Unit, să urmeze exemplul SUA în a cere celor mai mici să asigure acest lucru.
În acest caz, sistemul european de securitate s-ar putea schimba fundamental, dar îngrijorările legate de exploatarea de către Rusia a perspectivei luptelor interne (chiar dacă numai în scopuri de putere soft și nu prin inițierea ostilităților împotriva NATO-ului post-SUA) ar putea descuraja membrii mai mari menționați anterior să facă acest lucru.
Dacă NATO, în ansamblu, rămâne mai mult sau mai puțin intact după ipotetica ieșire a SUA, iar SUA încheie apoi acorduri bilaterale de securitate cu Polonia și statele baltice, atunci nu s-ar schimba prea multe din perspectiva Rusiei.
Același lucru este valabil și în cazul în care SUA ajung la un astfel de acord cu Turcia, care se bucură de legături pragmatice cu Rusia, spre deosebire de Polonia și statele baltice, dar este pregătită să preia conducerea în extinderea influenței occidentale de-a lungul periferiei sale sudice prin „Ruta Trump pentru pace și prosperitate internațională ”. Dacă SUA rămân angajate în apărarea Turciei, orice potențial conflict cu Rusia ar putea risca un al Treilea Război Mondial.
Cu toate acestea, dacă nu se ajunge la un astfel de acord, atunci Rusia ar putea fi mai proactivă în respingerea influenței turcești de acolo.
Per total, nu se așteaptă ca securitatea transatlantică să se schimbe prea mult dacă SUA părăsesc NATO, atâta timp cât își păstrează obligațiile de tip Articolul 5 față de mai mulți dintre membrii cheie ai blocului, și anume Polonia, statele baltice și Turcia.
Dacă nu se întâmplă acest lucru, Rusia ar putea lua în considerare o acțiune militară preventivă împotriva NATO post-SUA pentru a elimina amenințările la adresa securității care emană de la aceasta, dar aceasta ar putea fi descurajată de reafirmarea obligațiilor prevăzute la Articolul 5 față de membrii blocului de către Franța, care deține arme nucleare, și/sau Marea Britanie.
Nimic nu s-ar schimba cu adevărat atunci.
Autor: Andrew Korybko
Sursa: globalresearch.ca
NOTĂ
Andrew Korybko este un analist politic american stabilit la Moscova, specializat în relația dintre strategia SUA în Africa și Eurasia, viziunea globală a Chinei privind conectivitatea „Noul Drum al Mătăsii” și războiul hibrid. Este un colaborator regulat la Global Research.
Acest articol a fost publicat inițial pe Substack-ul autorului .
Nu ezita să repostezi articolele Global Research cu atribuirea corespunzătoare.
