Cu Revolutia la psihanalist

Cu Revolutia la psihanalist

0 72

Savoarea dezmatului culinar de Sarbatori o face si abstinenta din timpul postului. Bucatele nerecomandate de dieteticieni puse pe masa de romanul traditional sunt cu atat mai bune cu cat ti-ai refuzat mai multe placeri gastronomice inainte.
Festinul de sfarsit de an nu trebuie neaparat sa treaca insa prin stomac. Deliciile Revelionului nu se consuma musai la masa. Te poti bucura de relaxarea din finalul celor 360 si ceva de zile si altfel decat mancand. O constiinta linistita ar fi chiar de preferat unui pantece burdusit.
Punctul culminant al abstinentei este aici comemorarea Revolutiei din 22 decembrie 1989. Ultima proba de trecut pentru a-ti confectiona de Sarbatori o constiinta mai uscata, mai curata. Este micul incident din copilaria democratiei ajunse la varsta de 20 de ani si pe care o ducem la terapie la fiecare 22 decembrie. Ziua in care i-am facut programare la psihanalist, cu speranta ca o s-o vindece de trauma venirii violente pe lume.
Dupa 20 de ani de sedinte nu s-a insanatosit complet. Inca e bantuita de imagini confuze, in care personajele bune si cele rele se amesteca haotic. Ai nostri si ai lor isi schimba mastile cu atata repeziciune incat nu poti sa-i deslusesti. Iliescu haladuie constant prin memoriile revolutionarilor, agitand mainile patate cu ceva rosu. Unii – revolutionari autentici si rude ale disparutilor – zic ca ar fi sange. Altii – printre care justitia – spune ca era de fapt carnetul de partid, pe care fostul sef de stat se pregatea sa-l predea autoritatilor. Versiunea asta are, la randul, doua variante. Prima zice ca Iliescu se dezicea prin gestul asta de crezul sau de comunist notoriu. Potrivit celei de-a doua, omul venise de fapt cu carnetul la vizat si n-avea nici o intentie sa-l predea.
Oricum ar fi, comemorarea din 22 Decembrie este gestul ritualic prin care ne sedam constiintele inainte de Revelion. Le administram versiunea care ne convine, sa putem pasi linistiti in noul an. Ne punem in felul asta un nou ciclu de 360 si ceva de zile la dispozitie ca sa meditam la cum s-au petrecut de fapt lucrurile cu 20 de ani in urma. Si sa-i alocam fostului presedinte rolul corect in curgerea evenimentelor. Sa-i dam Cezarului ce-i al …Edecarului. Asa cum au facut ieri revolutionarii din Bucuresti, care i-au aruncat lui Iliescu in cap un pumn de monede.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.