Criza ocultismului politic

Criza ocultismului politic

0 769
Există idei și descoperiri care, la un moment dat, pot da lumea peste cap. Lumea fizică, lumea politică, lumea artistică, lumea medicală, lumea interioară sau exterioară a cuiva, a unui popor, a planetei. Aici se amestecă ușor micul cu marele, cuanta cu cosmosul, iar răsturnarea, la orice scară s-ar produce, înseamnă întrarea într-o nouă regulă.
Când americanii au făcut operațională bomba atomică, le-au fost suficiente două demonstrații practice ca să încheie în favoarea lor un război ce părea veșnic. Au avut atunci impresia că vor domina etern lumea cu această armă fără egal. Doar că lumea noastră are o capacitate de adaptare  colosală. În numai câțiva ani alte mari puteri planetare și-au construit și ele și chiar au perfecționat respectiva armă, anihilând, prin echilibrare, avantajul de-o clipă (la scara istoriei) al americanilor.

Când Fleming a descoperit penicilina s-a crezut, în entuziasmul creat, că nicio boală nu va mai rămâne nevindecată. Că specia a scăpat de epidemii, de molime care să o decimeze periodic. Dar virușii, microbii, agenții patogeni s-au mobilizat și s-au adaptat rapid la noile condiții, inventând alte boli incurabile (deocamdată): cancerul, SIDA.

Vă veți întreba ce legătură are acest preambul cu evenimentele fierbinți din viața noastră politică. Vă răspund prin două exemple care  au pornit de la niște idei (evenimente) ce, in primă instanță, au reușit să dea lumea noastră politică peste cap:

  1. Tragedia de la Colectiv. Prin emoția creată (cum însuși președintele Iohannis ne-a explicat) și prin folosirea unei arme noi, neutilizată până atunci în România, mobilizarea prin Facebook cu fakenews-uri și alte manipulări dirijate profesionist, a fost scoasă populația credulă și influențabilă în stradă și, cu ajutorul ei, a fost schimbat în două săptămâni un guvern legitim cu unul ilegitim. Stratagema a funcționat o dată. Atât! Când s-a încercat a doua oară aceeași rețetă, cu „manifestațiile spontane” mai recente din Piața Victoriei,  tentativa a eșuat. De ce? Pentru că cei duși de nas prima oară s-au adaptat rapid și au găsit mijloace de contracarare;
  2. Folosirea justiției ca armă de epurare politică. Doar o minte diabolică precum cea a lui Traian Băsescu putea construi (pe baza structurii sale dictatoriale și folosind experiența sa securistică) o mașinărie de distrus destine atât de surprinzătoare și eficientă precum binomul SRI – DNA. Băsescu, practic, a proiectat și operaționalizat o linie de produs cârnațI de om! Cârnați din carne de opozanți români la manevrele sale de descreierat. Politicieni, patroni de presă, ziariști, alți incomozi care îl enervau, erau prinși cu arcanul unor dosare așa zis de corupție, extrași din lumea lor pentru a hrăni tribunale, instanțe și iluzia de dreptate, trecuți prin culoarele din justiție ale binomului ca printr-o mașină de tocat carne și scoși în final în zeghe de maț de porc tocmai buni de halit între alegeri cu un wisky corect frapat. Ingineria asta a funcționat de mai multe ori decât cea de la Colectiv. Era mai complexă, cu contribuții și interese internaționale mult mai greu de descifrat și contracarat. Și totuși, după un timp, nici ea nu a mai dat rezultate. De ce? Din același motiv pentru care nu a mai funcționat nici găselnița cu scosul oamenilor în stradă folosind Facebook-ul cu fakenews-urile sale de zgândărit coarde sensibile.

E vorba de adaptarea la nou! De o adaptare din ce în ce mai rapidă și mai speculativă. Și cu bomba atomică, și cu penicilina și cu tehnicile de manipulare și epurare amintite, nu primim altceva decât exemple de reacție și contrareacție. Proprii nu doar omului ci și naturii. Ceea ce confirmă și mai mult faptul că această adaptare la nou are forța instinctului de supraviețuire.
Pe scurt: „miracolele” politice care au funcționat ieri nu mai funcționează și azi
De-asta efectul Colectiv nu a mai putut fi reprodus pe 10 august 2018 la mitingul „diasporei” (deși s-a încercat din răsputeri): pentru că oamenii manipulați atunci, ca și instituțiile luate atunci prin surprindere, s-au trezit și s-au adaptat.
De-asta celebrul și temutul binom a intrat în ineficiența și descompunerea la care asistăm în prezent: pentru că dezvăluirea abuzurilor sale și reacția de apărare a victimelor pe care le-a produs în trecut au contribuit la o adaptare, protectivă, a societății.

Mișcările de tip sorosist, cu crearea unor celule de rezistență față de puterea democratică (mici dar multe și ușor de mobilizat la un semn) care să învingă majorități pașnice prin minorități agresive, au surprins și au avut oarece succese în unele țări mai plăpânde. Dar lumea s-a prins și s-a adaptat. Sorosismul este în disoluție. Se mai zbate pe ici pe colo, chemând tinerii exilați în lumi virtuale la revoluție, la anarhie, la înlocuirea ordinii democratice (așa cum e ea, mai bună sau mai rea), cu haosul rebeliunii. Dar decăderea e evidentă. Pentru că o fi majoritatea mai lentă și mai grea de cap, dar este mai puternică și mai legitimă. Ceea ce, pe termen lung, este decisiv.

Lobbyism-ul prin care așa zisa dreaptă românească  (creată în jurul lui Traian Băsescu) a reușit ani de zile să îmbrobodească cu minciuni și facturi grele ambasadori influenți, cancelarii importante și vectori de imagine infiltrați, a fost rapid însușit ca tehnică de presiune și influență politică de către așa zisa stângă românească, aflată pe baricada opusă. Ultimele acțiuni publice de lobby ale unor personalități americane, astăzi influenți practicanți de meserii liberale (Louis Freeh, fost director FBI și Rudolf Giuliani, fost primar al New York – ului ), acțiuni armonizate în sprijinirea părții de putere de la București care acuză de abuzuri incalificabile statul paralel și poliția politică create, ocult, de instituțiile de forță din subordinea președintelui Iohannis, demonstrează că nici propaganda PSD nu a stat cu mâinile în sân. S-a adaptat acestei forme de luptă și tinde să o practice chiar mai bine decât inițiatorii ei.

Această adaptare accelerată la formele de luptă și la armele adversarului exprimă nu doar inteligență pragmatică ci și modul în care cuceririle tehnologice scurtează drastic timpul de succes și repetabilitate al fiecărei idei „câștigătoare”.

Practicanții ocultismului politic trebuie să inventeze mereu ceva nou care să-i surprindă pe legitimii de la putere dacă vor să conducă lumea prin minoritățile lor conjuncturale.

Istoria recentă arată că toate găselnițele câștigătoare ale oculților din România au fost importate din exterior.  De aceea este suficient să privim în jur ca să deducem ce ne mai pregătesc.

Deocamdată par a fi în criză de idei. Sorosismul e pe ducă, mișcările „spontane” organizate pe Facebook sunt din ce în ce mai depopulate, iar folosirea justiției pentru scoaterea din joc a adversarilor politici dă tot mai multe rateuri.

Este evident că tagma oculților din România trece printr-o fază critică. O paște, să nu ne ascundem după cuvinte, pericolul destructurării. Coldea a căzut, Kovesi a căzut, Dumbravă a căzut, Augustin Lazăr nu se simte nici el prea bine.

Lunile următoare sunt decisive. Va fi foarte important semnalul pe care îl va transmite la instalare noul ambasador al SUA la București.

http://www.conteledesaintgermain.ro/

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.