Critica si diacritica la Borat

Critica si diacritica la Borat

0 150

Dupa tragediile turnate pe platforma reformistilor migrati din PNL cu roiul lui Flutur era momentul pentru o destindere. O comedie vine ca o eliberare de toate scenariile cu spioni si tradatori de tara, inconstienta costisitoare a Parlamentului si siguranta nationala periclitata. Parodia „Borat”, plina de obscenitati, foarte prizata in Occident si partial turnata in Romania, face reteta mult mai consistenta dincolo decat serialul „Privatizarea” cu episoadele sale dramatice „Petrom”, „Distrigaz Sud”, „Distrigaz Nord”, „Electrica”, „CEC”, etc.


Nu stim mare lucru despre rezervele cu care vom adera la Uniunea Europeana. Bogatiile solului si subsolului romanesc au un actionariat atat de pestrit incat tulbura somnul autohton al lui Traian Basescu. Stim insa sigur cu ce fata vom intra in Europa si, de ce nu, in constiinta cinefila a consumatorilor americani de productii exotice. Portretul romanesc e deja consacrat dincolo si dincoace de Ocean. In calitate de romani de la tara, avem parul cret si purtam o mustata pe oala. Cel putin asa arata Borat, in interpretarea actorului britanic Sasha Baron Cohen, pasibil de Oscar, dar si de un proces de calomnie si atac la moravuri.


Desi avem o agricultura devastata, se pare ca am gasit o cale sa valorificam totusi ceva de pe tarlalele romanesti in paragina. Anume glodul. Mai ales cel din catunul omonim din judetul Dambovita, populat aproape in intregime cu tigani. Aici s-a filmat mare parte din scenele filmului „Borat”, o parodie kazaha foarte caustica la adresa americanilor.


Pana sa rada de unchiul Sam, spectatorii si criticii de film s-au oripilat de viata nomada a localnicilor din Glod, satul dambovitean folosit de producatori drept imagine pentru Kazahstan. Se pare ca gesturile obscene si apucaturile dubioase ale protagonistilor, desi scenariul era sa fie receptate drept kazahe, au fost luate drept 100% romanesti de presa straina, care a aflat unde s-a turnat de fapt filmul. Mai mult, localnicii se plang acum – vor deschide chiar si un proces in instanta impotriva studiourilor 20th Century Fox – ca au fost platiti mizerabil pentru prestatia lor de figuranti, fata de incasarile gigantice pe care le inregistreaza filmul. Cica li s-ar fi dat doar cate cincizeci-o suta de mii de lei vechi pentru ziua de filmare, desi unii dintre ei – s-a aflat mai tarziu – figuranti de profesie, cu aparitii in mai multe spoturi publicitare romanesti, n-aveau cum sa nu cunoasca tarifele de filmare.


Tiganilor nu le-ar fi venit ideea sa pretinda daune morale pentru reperarea imaginii daca nu s-ar fi amestecat un avocat american, cunoscut la el acasa pentru dibacia de a scoate bani din discriminari de soiul asta. Balaoachesii sunt suparati ca? producatorii lui „Borat” i-au mintit tot timpul ca filmeaza un documentar, cand ei turnau de fapt o parodie ofensatoare. Tot avocatul le-o fi spus ca scalambaielile tiganesco-kazahe merita mult mai multi bani si ca gestul de a baga vaca-n casa nu se face in Europa moderna si manierata in care ne pregatim sa intram. Gaselnita asta e clar americaneasca si n-ar cum sa fie de-a noastra; se stie ca tiganii get-beget isi baga frecvent caii – atunci cand ii au – chiar si in apartamentele de la bloc – atunci cand le primesc de la stat


Pana o sa castige procesul cu studiourile de film, Glodul este primul esantion de pamant romanesc integrat cu succes – cel putin de casa – in comunitatea internationala. In loc sa se caineze atat ca au iesit pe celuloid mai sarantoci decat sunt in realitate, tiganii glodeni ar face bine sa pastreze recuzita care i-a facut celebri pe marele ecran. Dacia deselata trasa de cal – care poate fi vazuta si prin satele din imprejurimile Brasovului, mai anonime decat Glodul – ar atrage mai multi turisti decat toate pensiunile agroturistice din zona – in caz ca exista. Chiar si vaca-n casa ar merita pastrata, daca nu ca expresie a solidarizarii taranesti cu animalul de corvoada, macar pentru incurajarea turismului zoofil, o apucatura occidentala cu ceva trecere prin lumea deviatiilor vestice.


Glodul nu poate fi asimilat intregii glii romanesti, asa cum nici Marko Bela, sa zicem, nu se poate substitui intregii maghiarimi din Romania. Din motive de inzestrare poetica. In timp ce grosul maghiarilor este intepenit in proza revendicarilor de toate soiurile, poetul Marko pune pe versuri marile teme ale inspiratiei maghiare de la noi: placutul bilingv, autonomia culturala, dar mai ales teritoriala. Si n-o face chiar pe gratis: DNA-ul tocmai cerceteaza zilele astea declaratia de avere a liderului maghiar, unde apar 90.000 de lei noi si 16.000 de forinti ca avans de la o editura din Ungaria pentru volumele de versuri publicate deja si cele ce urmeaza sa vina in interval de cinci ani de-acum incolo. E clar ca muza maghiara a lui Marko Bela a fost supraevaluata; in plus, procurorii n-au reusit sa dea de urma editurii si nici poetul nu-si mai aminteste cum o cheama.


Nu pretaluirea in exces a talentului de stihuitor a lui Marko Bela e cu adevarat penal, ci ipostaza duplicitara a versificatorului. Desi se da poet, toata lumea stie ca nu-i decat un scornitor de povesti despre drepturile incalcate ale minoritatii maghiare. Si ne minte ca scrie versuri despre convietuire pasnica in timp ce ticluieste o proza groasa de revendicari si autonomie. Minciuna care-l face si pe el un Borat. Dar dumneavoastra nu vedeti diacritica.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.