Critica argumentației nefundamentată juridic, logic și istoric, a Parchetului General în Dosarul Georgescu
În articolul precedent a prezentat pe scurt considerațiile religioase ale lui Călin Georgescu despre conducerea actuală a României, inclusiv cele mai importante puncte rechizitoriale ale acuzării împotriva sa, pe care le reluăm. Voi încerca să expun critica frugală în parte a fiecărui articol al procurorilor care au emis și au validat o asemenea nelegalitate. Anchetatorii notează elucubrant în rechizitoriu că, în perioada 16 iunie 2020 – 16 mai 2025, în repetate rânduri, pe 16 iunie 2020, luna septembrie 2020, 2 octombrie 2021, 1 septembrie 2024 și 16 mai 2025, inculpatul a promovat în public, prin diverse mijloace, idei, concepții și doctrine fasciste, legionare și xenofobe, precum:
* mobilizarea în masă a națiunii în vederea regenerării și
* a renașterii acesteia prin palingeneză – crearea omului nou, sub cupola misticismului creștin ortodox, inclusiv prin acceptarea implicită a folosirii unor mijloace violente;
* necesitatea emergenței unui lider carismatic, predestinat și autoritar, apt să pună în operă acest proces;
* glorificarea excesivă a trecutului istoric prin contrast cu situația prezentă, caracterizată de afectarea profundă a demnității comunității naționale și de plasarea acesteia în sfera statutului de victimă, ca urmare a acțiunilor unor inamici ai statului, artificial identificați sub forma unor actori statali externi;
* ultranaționalismul populist având la bază un nucleu mitic creștin;
* cultul mareșalului Ion Antonescu, persoană condamnată definitiv pentru crime de război, elogiind persoana acestuia, prezentându-l drept erou național și reproducând, prin imitație, aproape până la identitate, nu doar cuvintele, ci și gesturile și tonul vocii sale și efectuând salutul legionar cu ocazia unui discurs susținut în fața unei mulțimi de protestatari la adresa restricțiilor impuse în contextul pandemiei de coronavirus, organizat în Piața Universității din București, la data de 2 octombrie 2021.
„În mod concret, s-a reținut că inculpatul a afirmat de-a lungul timpului, în interviuri, declarații ori postări în mediul online, consecvența sa ideologică pro-legionară/legăturile în mediul neolegionar cu promotori ai ideologiei neolegionare, cu scopul de a produce o schimbare de percepție cu privire la încadrarea istorică a Mișcării Legionare într-o încercare de normalizare și revitalizare a legionarismului și a figurilor istorice conexate acestei ideologii, sens în care acesta a făcut mai multe afirmații cu caracter elogiativ/laudativ la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu, Ion Moța ș.a’‘, precizează sursa citată, conform Știri pe Surse
1. Ideea de regenerare națională și umană din perspectiva integrării și a creerii omului nou, euro-atlantic, a fost prima dată emisă de Emil Constantinescu și partidele pe care le controla, respectiv PNȚCD, PD și PNL. Iar această renaștere nu a exclus dimensiunea religioasă a omului nou, mai ales că liberalii și țărăniștii venerau regalitatea României, care are înscris pe frontispiciu Nihil sine Deo. Iar Biserica Ortodoxă nu este ilegală în România, ca să fie considerate ideile paligenice ortodoxe ale lui Georgescu despre omul nou creștin ca fiind ilegale. Cât despre nu știu ce acceptare implicită a ideii unor mijloace violente, acestea trebuie manifestate potrivit legii penale prin fapte violente, pentru a deveni infracțiuni. Violența mijloacelor probabil că era invocată de Georgescu ca violență de limbaj și de argumentație.
2. Necesitatea emergenței unui lider charismatic, predestinat și autoritar, apt pentru atare înfăptuire, este absolut normală din perspectiva elitistă a cadrelor politice, care stă nici mai mult nici mai puțin la baza politicii de cadre a PNL, stăpânul Justiției și Poliției în această țară.
Însuși Bolojan a considerat necesitatea venirii la cârma guvernului a unui om determinat, ferm, extrem de autoritar după cum se și constată despre premier, cu o hotărâre neclintită de a reforma România. Deci exact ce preconiza și Georgescu în vederea recreerii omului creștin.
3. Glorificarea excesivă a trecutului istoric al românilor nu este numai adecvată ci are și încărcătură de adevăr, comparativ cu prezentul nefast, alienant, de colonie a UE și de situare pe ultimul loc la performanțe economice și la nivel de trai din Uniunea Europeană, aspecte constatate chiar de oficialii europeni și de agențiile de rating.
Cât despre actorii statali adversari României, care afectează demnitatea poporului român, aceștia sunt în primul rând Ucraina, iar apoi Franța și Comisia Europeană, care au favorizat și au cauționat anularea neconstituțională a alegerilor prezidențiale de anul trecut, aspect constatat în raportul Departamentului de Stat al SUA, care s-a referit și la încălcărilor drepturilor omului și ale liberei exprimări în România.
Ultranaționalismul cu nucleul mitic creștin propovăduit de Georgescu, să amintim că România este un stat național unitar, cum spune Constituția, iar dimensiunea sa creștină este relevată și în sălile de judecată când martorii jură pe Biblie, precum și în Parlament și la Președinție, când politicienii aleși de asemenea jură cu mâna pe Biblie, deși adesea strâmb, nicidecum ca ipostazierea caracterului creștin al statului român să fie vreo infracțiune, dimpotrivă, un titlu de glorie.
4. Acuzația absurdă conform căreia Călin Georgescu ar fi promovat intens cultul mareșalului Antonescu este pe cât de stupidă, pe atât de neadevărată. Este real că Georgescu a citat din mareșal, sau i-a imitat ținuta și gesturile, dar acestea nu se pot constitui fapte penale pentru că nu sunt prevăzute în Codul Penal explicit. Mareșalul Antonescu a fost condamnat la moarte în urma procesului din 1946 pentru „dezastrul țării”, acuzație adevărată, dar și pentru crime de război, pentru că au spus sovieticii că au fost. însă aceștia nu au probat acuzațiile de crime de război, iar cele ale institutelor de cercetare a Holocaustului, cum ar fi Yad Yashem, au fost lansate mult după moartea mareșalului, în legătură cu uciderea evreilor din Basarabia, Transnistria și Odesa.
Acuzații la care mareșalul nu mai putea răspunde. însă procesul său a fost un simulacru judiciar al unui Tribunal al Poporului nelegal constituit, deci a cărui hotărâre la adresa lui Ion Antonescu a fost lovită de nulitate.
Pe de altă parte, realipirea Basarabiei la Țara Mumă de către mareșal în 1941 este și acum deziderat votat de Parlamentul României, iar invocarea acelei biruințe a Armatei Române și deci a numelui mareșalului în raport cu ea este nu numai legală, dar și onorantă, neconstituind faptă penală în cazul celui care o invocă, deci în cazul lui Călin Georgescu.
Cât despre salutul legionar, copiat după cel nazist, este suficient ca suveranistul acuzat să afirme că el doar a executat salutul roman, după care a fost copiat cel nazist. Iar cum Roma este creuzetul din care am izvorât prin geneza aceea daco-romană, rezultă că Georgescu doar ne reamintește de gloria Romei și de vitejia dacilor prin salutul său.
5. Cât despre acuzațiile referitoare la promovarea ideologiei neo-legionare și tentativa de schimbare a încadrării istorice a mișcării legionare de către Georgescu, culmea! acuzații aduse de procurorii Iacob și Florența, nulități marcante în privința cunoașterii istoriei, de oricare fel, frapează larghețea stilistică sărăcăcioasă de altfel, apanajul oamenilor necitiți, nespălați intelectual.
Se vede că cei doi satrapi ridicoli ai Parchetului General au fost promovați în funcții de Sistem datorită slugărniciei de care au dat dovadă față de mandarinii politici, iar nu pentru calitățile lor profesionale, inexistente deopotrivă. Legionarismul a fost o mișcare ideologică eșuată în istoria României, ce a avut loc în alt secol.
Această mișcare nu mai poate fi repudiată decât din perspectiva istoriei. A fost o mișcare lăudabilă la început, deși antisemită din start, pentru că înmagazina trendul vremii în întreaga Europă, mai ales în Germania și Franța. Și Winston Churchill a fost antisemit, precum și FD Roosevelt.
Georgescu a făcut referire la aspectele pozitive ale mișcării Arhanghelului Mihail, care apropo, este la loc de cinste în calendarul ortodox român, ca biruitor al Întunericului, al Satanei, entități biblice justificat comparate de Călin Georgescu cu liderii României de azi.
La început legionarii propovăduiau o existență modestă, stoică chiar, dar și ajutorarea săracilor și a țăranilor prin muncă voluntară, ceea ce este lăudabil și demonstrat practic în numeroase exemple.
Detestau oligarhia evreiască, dar antisemitismul și legile rasiale ale Eugeniei au fost inițiate în SUA, Marea Britanie și în Franța. Mai târziu și la o scară gigantescă apoi în Germania.
Henry Ford a fost unul din teoreticienii antisemitismului la scară mondială. Ar însemna că procurorii Iacob și Florența să-i pună sub acuzare pe toți posesorii de autoturisme Ford, pentru că promovează imaginea unei firme a unui antisemit global.
Hitler însuși s-a inspirat din lucrările pe această temă a celebrului magnat american, care a fot primul dintre teoreticienii antisemitismului care a imaginat deportările și detenția evreilor în lagăre de concentrare. Analog ar trebui interzise multinaționalele ca IG Farben, Krupp, Thyssen, Porsche, Volkswagen, Audi, Mercedes, Messerschmitt, BMW, etc., piloni ai industriei de război naziste.
Revenind la mișcarea legionară, aceasta a fost strivită în ianuarie 1941 de mareșalul Antonescu cu acordul lui Hitler, deci din această perspectivă mareșalul, dar și Führerul, ar trebui omagiați, după gândirea întortocheată și simplistă a celor doi procurori nătângi.
Mișcarea legionară nu sa fost condamnată ca organizație vinovată de grozăviile celui de-Al Doilea război Mondial, pentru că nu l-a prins, scoși din istorie înainte ca ororile flagelului să se petreacă.
Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul mișcării, a martirizat fiind ucis din ordinul lui Carol al II-lea, regele trădător care a cedat gratuit nordul Ardealului, Basarabia și Cadrilaterul vecinilor României.
Deci, din această perspectivă Codreanu este un martir anti-regalist patriot. Aspect pe care nu i-l pot reproșa istoricii anti-legionari cei mai înverșunați, precum Nicolae Iorga. Nici măcar lui Hitler și lui Antonescu istoricii nu le contestă simțămintele patriotice, ci numai rezultatul faptelor lor.
Ori, Georgescu n-a glorificat asasinatele politice care ar fi fost comise de oamenii mișcării, inclusiv cel al istoricului menționat. Ioan Moța, amintit de Georgescu în discuții, a fost unul din stâlpii mișcăriilegionare care a plecat în Spania să lupte împotriva regimului fascist al lui Franco, unde a și fost ucis, deci, din perspectiva tezei anti-fasciste și anti-legionare a celor doi procurori ai cazului Georgescu, el ar trebui onorat în istoria României.
Cât despre vehicularea însemnelor zvasticii, care are origine mitică indiană, sau a stindardului Arhanghelului Mihail, patronul spiritual al mișcării, acestea nu pot constitui fapte penale, pentru că nu s-ar mai fi făcut filme și nu s-ar mai fi scris istoria acelor cumplite vremuri fără referire la simbolurile respective.
Prin urmare, Ion Antonescu a fost o figură tragică în istoria României și a plătit cu viața alăturarea de Wehrmacht în operațiunea Barbarossa împotriva Uniunii Sovietice și a Aliaților, deși intenția sa patriotică de a recupera Basarabia și reușita sa în acest sens sunt demne de cele mai înalte comandamente morale și istorice ale poporului român. Antonescu a guvernat onest și reformator, stârpind corupția care cuprinsese întregul aparat administrativ și economic al țării. El nu poate fi scos din Istoria României, iar unele dintre însușirile sale sufletești merită admirate și împărtășite, altele nu, precum acțiunea sa, justificată de altfel, împotriva evreilor de la Odesa în urma atentatului înfăptuit la comandamentul Armatei Române. Să nu utăm iulie 1943 l-a refuzat pe Hitler în solicitarea imperativă a acestuia de a trimite toți evreii din România în lagărele de concentrare germane, aspect care a condus la salvarea a peste 300 de mii de evrei, aspect consemnat de celebri istorici britanici, precum Evans și Kershaw.
A fost acuzat de crime de război și a fost judecat într-un proces nelegal de un Tribunal al Poporului nelegitim, care emisese sentința încă dinaintea procesului la dispoziția Partidului Comunist(condus atunci de evrei), din ordinul lui Stalin personal, deci condamnarea sa a fost caducă din perspectiva dreptului penal. |
Cât despre crimele de război, Churchill cu bombardamentele sale inutile și sălbatice asupra orașelor Germaniei a comis incomparabil mai multe decât mareșalul Antonescu, însă a fost învingător, deci intangibil, iar ipostazierea sa ca erou de război în cel mai cumplit eveniment istoric din istorie este de la sine de înțeles.
Personajele istorice sunt doar atât și nimic mai mult, personaje istorice și nu sunt subiect de drept, nici penal, nici civil. precum nu este subiect de drept penal admirația față de unul sau altul din aceste personaje, pentru că respectivele sentimente și chiar imitări ale imaginii acestora sunt relative și comportă doar judecata morală a contemporanilor, nicidecum cea penală.
Așa, și elogierea lui Vlad Țepeș, denumit de unii „criminal de război” al acelor timpuri. In adevăr cu faptele un patriot de cea mai înaltă clasă. Ar trebui pusă sub acuzare penală, ridicolul unei asemenea situații fiind implicit, precum și punerea sub acuzare a lui Călin Georgescu pentru transgresiunile sale istorice enumerate mai sus.
Iată de ce fantasmagoriile cu iz istoric în baza cărora a fost întocmit rechizitoriul lui Georgescu și remis instanței de judecată de către cei doi procurori infami sunt doar însăilări literare ale acestora, și acelea de proastă calitate, semn al inculturii literare și istorice a celor doi, deci nu pot constitui o bază juridică validă legal pentru o judecată dreaptă în instanțele românești.
Expunerea critică de mai sus a subsemnatului, frugală și simplă pe înțelesul tuturor, nicidecum exhaustivă precum ar merita subiectul, încearcă hermeneutic să respecte principiul Audiatur et Altera Pars, din perspectivă teleologică, axiologică și istorică.
Dan Libiu Mateescu
