Cretinizarea societății
Ne văicărim și ne scandalizăm pentru ce se întâmpla pe nu știu ce teatru de operațiuni militare. Dar acolo, este război! În război, combatanții nu și-au dat flori și nici nu au livrat pachetele de sărbători populației civile. Ce se întâmplă acolo, chiar dacă este abominabil, este în firea… războiului! Dar în timpul celor doi ani de plandemie, oameni care s-au dus la spital în căutare de ajutor, pentru a fi tratați, au fost otrăviți! Asasinați! Și oricine se indoiește de ceea ce spun, îl rog sau o rog să ia doar două zile câte un Remdesivir, Tocilizumab si 16 tablete de Favipiravir, plus două Dexametazone. Doar trei zile. Atât!
După trei zile vor înțelege pe propria piele ce li s-a făcut amărâților ăia din spitale. Și da, întâi să ne ocupăm de asasinii psihopați care au ucis în mod sistematic sub pretextul ajutorului medical, care au terorizat, manipulat și indus în eroare milioane de oameni, și apoi ne ocupăm și de război.
Inocența și rușinea
Inocența și rușinea sunt cele două componente care făceau cândva atât de frumoasă viața în comunitate – mă rog, în primul rând făceau posibilă ideea de comunitate. Odată cu sălbăticia urmăririi unui interes prin orice gest, s-a dus și inocența, s-a dus și rușinea.
Iar ne întoarcem la copii, pentru că acolo se văd schimbările cel mai bine – au cam dispărut copiii sfioși, acum majoritatea sunt plini de un tupeu care îi urâțește anihilându-le inocența. Față de persoane pe care le văd pentru prima dată în viață, au un comportament de copii crescuți pe groapa de gunoi, cărora nimeni niciodată nu le-a spus că nu e voie sau că nu e frumos să se manifeste într-un anume fel. Nu, nu sunt drăgălași, sunt enervanți și foarte greu de suportat, vor fi viitorii adulți cu care cauți să ai cât mai puține de împărțit, cu care nu ai ieși niciodată între oameni și pe care sigur nu i-ai pofti în casa ta – din cam aceleași motive pentru care nici copii fiind nu ți-i dorești în sufragerie, știind că nu i-au învățat părinții să stea naibii pe un scaun, nu să-ți răvășească toată casa.
Nu, nu sunt drăgălași, nici cât sunt mici, dar cu atât mai puțin pe măsură ce cresc.
Numărul copiilor cu probleme psihice evidente este în continuă creștere, oricât de rău ar suna asta pentru părinți. A te luat la trântă cu medicul care pune diagnosticul sau cu învățătorul/dirigintele care îți semnalează problema nu îl face pe copilul tău cu nimic mai sănătos, dar te face pe tine ca părinte un gunoi de om. Dacă nici măcar tu nu poți accepta problemele de sănătate ale copilului tău, atunci ce așteptări ai de la societate?
O grămăjoară de cretini obosiți și în conflict cu natura, normalitatea și bunul-simț
Faptul că declarativ copilul tău este integrat în societate ca fiind perfect în regulă nu îl face să fie integrat și comportamental.
Dimpotrivă, el va fi respins mereu, pornind de la afirmațiile tale ca părinte, că este perfect sănătos, atrăgând mai departe concluzia că manifestările lui turbulente sunt acte de voință asumată, conștientă. La ce crezi că îi folosește? Dar ție la ce îți folosește? N-ar fi mai bine să constatăm cu acte în regulă problemele acestea și să căutăm răspunsuri despre cauza lor? Bine, dacă răspunsurile au legătură cu alimentația și medicația părinților sau, Doamne Ferește, cu vaccinurile din schema obligatorie, le măturăm repede sub preș, nu vă îngrijorați!
Dacă sunt părinți care cred că îngerașii lor nu trebuie să depună efort la școală, îmi poate explica și mie cineva de unde vine ambiția unora de a se asigura că propriii lor copii nu-și folosesc potențialul? Este în mod real o convingere că micuții sunt gata obosiți și trebuie puși la hodină veșnică încă din timpul vieții? Dar de ce cred asta?
Haideți, povestiți-ne și nouă, ăstora mai puțin înțelepți, că este o teorie revoluționară de-a dreptul! Ce urmăriți de fapt? Că mie, oricum analizez, îmi dă că mai bine facem școala opțională – și atunci la școală vor merge numai copiii părinților care vor o educație renascentistă, iar restul vă creșteți copiii în vârful patului, cu nasu-n tabletă. Și pe urmă comparăm rezultatele. Ca să nu mai „coborâm ștacheta în mod inteligent” (licență Cîmpeanu) cretinizând chiar toată societatea. Facem o grămăjoară de oameni performanți și cu principii morale, iar alăturea, o grămăjoară de cretini obosiți și în conflict cu natura, normalitatea și bunul-simț. Să vedem unde vă simțiți mai bine.
Anca Radu,
Sursa: art-emis.ro
