COSTEL BUSUIOC
ESTE AZI IMAGINEA ROMANIEI. DAR MAINE?
D.D.Rujan
Triumful din seara trecuta al romanului Costel Busuioc a starnit multa satisfactie si mandrie intre romani. De aceea este atat de iubita Nadia Comaneci, fiind unica! Victoria anonimului zidar Costel Busuioc la un concurs muzical, fie el si de amatori, a venit sa razbune intr-un fel frustrarea noastra fireasca pentru desconsiderarea cu care a fost si este tratata o intreaga natiune. Uneori motivat, dar de cele mai multe cautandu-se cu lumanarea prilej de umilire a romanilor. De aceea ne bucuram, poate peste masura, pentru triumful de o seara al romanului Costel Busuioc. Dar un triumf vazut de o intreaga Europa!
Este o realitate ca Romania a avut (si inca are) un mare handicap de imagine in mass-media occidentala. Aceasta „fata” a tarii, perceputa rasturnat, ne-a facut si ne face, in continuare, mult rau. Nu neaparat unui guvern anume – care, oricum, este trecator – cat mai ales noua, romanilor, ca natiune. Imaginea de azi a Romaniei a fost (si este) in parte „rodul” acelor prostesti spalari de rufe in vazul Europei sau al „desfolierii” maruntelor confruntari politice de acasa pe tarabele dosnice ale pietei de informatie internationala. Dumnezeu stie de ce nu reusim sa ne dezbaram de detestabilul obicei al „parei la Inalta Poarta” ori (la fel de penibil) de satisfactia perversa de a compromite pe orice cale posibilul adversar la „scaunul domnesc”…
Iar cei care sunt adevaratii „adversari” ai Romaniei (ai puterii si opozitiei deopotriva!) isi freaca mainile cu satisfactie: „intarata-i drace, ca noua ne place”… Faptul ca n-am stiut (si, din pacate, n-o facem nici acum) sa contracaram „razboiul de imagine antiromaneasca” in lume, sustinut de neprietenii Romaniei, l-a remarcat inca din 1926, cu amara premonitie, marele istoric N.Iorga.
Dar cand totul depinde numai de noi, de ce, Dumnezeule, ne dam singuri peste maini? Iata o intamplare petrecuta acum 13 ani, dar care parca s-a intamplat ieri. Eram la Beijing, unde am vizitat un mare Parc-Expozitie ce starnea acolo o atractie deosebita. Nu doar localnicii veneau zilnic cu miile sa vada expuse „minunile lumii”, ci si majoritatea grupurilor de turisti straini, tot mai numeroase (si din toata lumea!). Cine sa fi crezut atunci ca in 2008, Beijing va fi gazda Olimpiadei de vara, cel mai mare spectacol sportiv al lumii.
Despre ce este vorba? Municipalitatea din Beijing a hotarat, pe cheltuiala proprie, sa amenajeze o expozitie unica, alcatuita din cele mai reprezentative monumente istorice sau turistice din lume, cuprinzand 1-2 „piese” (de regula, la scara 1/10) socotite a fi emblematice pentru tara respectiva. Au fost solicitate ambasadele din Beijing sa decida care vor fi acelea, singura lor obligatie fiind doar de a remite planurile dupa care sa fie reconstituite. Asa pot fi acum admirate (la scara redusa) Turnul Eiffel, Parlamentul Marii Britanii, Statuia Libertatii, Turnul din Pisa, Catedrala ortodoxa de langa Kremlin, Piramida lui Keops etc. Cu totul, atunci erau 62 de tari reprezentate astfel in acest „Mini-World” din Beijing.
Dar Romania, am intrebat, de ce nu este prezenta cu un exponat pe masura in aceasta „expozitie mondiala” de valori culturale, cum ii zic localnicii? Asa am aflat ca tara noastra mai avea pastrat terenul repartizat, dar faptul ca in anul 1996 era… inca viran, dupa 4 ani de la alocare, nu apartinea organizatorilor, ci chiar Ministerului Culturii din Romania acelor ani.
Raspunzand ofertei initiale, fostul ambasador de atunci la Beijing a inaintat propunerea ca tara noastra sa fie reprezentata aici cu Biserica „Trei Ierarhi” din Iasi. Organizatorii s-au aflat insa in fata unor greutati de reproducere insurmontabile intr-un timp scurt, cunoscutul edificiu, cu specificul si caracteristicile sale de unicitate, punandu-le mari probleme de realizare la scara 1/10. Si s-a solicitat, cu toata deferenta, o alta propunere. Aici lucrurile s-au incurcat si incurcate au ramas! S-a propus, se pare, ca alternativa, „Coloana infinita” de la Targu-Jiu sau o biserica maramureseana. Numai ca planurile necesare n-au mai ajuns la Beijing (!).
Alte tari au fost mult mai interesate, oferind chiar asistenta de specialitate pentru ca propriile monumente reproduse sa fie cat mai apropiate de constructia de origine. Din pacate, „partea romana” a cam uitat de faptul ca era un real „avantaj de imagine” sa nu lipsim din aceasta inedita „expozitie mondiala”, vizitata de milioane de turisti! Si iata, acum, la Olimpiada de la Beijing din 2008 constituind chiar un formidabil punct de atractie!
Sa ne mai miram ca eroul de-o seara al sufletului nostru, Costel Busuioc, a refuzat cu jena propunerea deplasata a Ministrului Culturii sa-i dea acum o bursa la Bucuresti, unde sa invete „notele”? Se spune ca nici Pavarotti nu canta dupa note. El doar canta!
„Problema” de la Beijing a fost reluata dupa multi ani, la insistentele unui om politic inteligent, care a intuit imediat greseala impardonabila de a fi abandonata in urma cu un deceniu aceasta idee. Numai ca acum, organizatorii nu-si mai asumau obligatia de a construi ei, pe propria cheltuiala, edificiul in cauza. Ofertele din partea altor tari nu au lipsit, noua promitandu-ni-se, totusi, un alt amplasament pentru constructie.
Iata cum s-a pierdut o excelenta oportunitate, ratata din te miri ce chichite birocratice. Imaginea Romaniei in lume, o imagine rasturnata…
P.S. Aflam ca totusi, in urma cu cativa ani, ar fi ajuns acolo o „copie” a Schitului de la Lainici, probabil la propunerea PS Ioan, in prezent Arhiepiscop al Harghitei si Covasnei, care a fost intr-o vreme calugar al lacasului ortodox de pe Valea Jiului. Am solicitat insa amanunte ambasadorului R.P.Chineze la Bucuresti si va vom informa mai exact.
