Coronita de Advent – un frumos obicei in asteptarea Craciunului
Un obicei vechi prezent in toate bisericile romano-catolice in perioada de Advent, timpul special de pregatire pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, este coroana de Advent.
Advent provine din latina si inseamna ,,sosire’’. Astfel se marcheaza venirea lui Hristos pe Pamant. Lamanarile simbolizeaza practic lupta crestinilor impotriva Intunericului din viata. Simbolul important este coronita. Primul Advent incepe in prima duminica dupa 26 noiembrie si se termina pe 24 decembrie. Pe aceasta perioada se aprinde in fiecare duminica cate o lumanare in plus.
Coroana de Advent este o traditie nascuta in sec. al XIX-lea in Hamburg. In acest oras erau multi copii orfani care nu aveau o casa, traiau cersind si dormind pe strazi. Unii deveneau mici delincventi si ajungeau in inchisoare. Un tanar pastor evanghelic, Johann Heinrich Wichern (1808-1881), a cumparat o casa mare in Hamburg, a restructurat-o si a inceput sa adune copiii de pe strada, sa le dea un acoperis si ceva de mancare. Anul 1838 poate fi considerat anul intemeierii casei numite „Rauhe Haus”. El i-a invatat pe acei copii o meserie: unii au devenit cizmari, altii pictori, gradinari, croitori… si in felul acesta au incetat de a mai cersi invatand sa-si castige singuri painea.
In fiecare an, in timpul Adventului, tanarul pastor Wichern organiza un moment de rugaciune. In Adventul anului 1838, vrand sa faca mai frumos acest timp pentru oaspetii sai, s-a gandit ca fiecare copil sa aprinda, incepand cu 1 decembrie, in timpul momentelor de rugaciune, cate o lumanare colorata. Din 1840, in fiecare an avea loc in aceasta casa o scurta ceremonie religioasa: pastorul si copiii se adunau in dormitor, Wichern povestea ceva despre Advent si Craciun si se cantau multe cantece. Deoarece in fiecare zi se aprindea cate o lumanare, acel moment s-a numit Kerzendacht (celebrarea lumanarilor). Un prieten de al pastorului a pregatit un cerc de lemn pe care au fost asezate lumanarile, astfel incat sa para o mare „coroana de lumina”, Lichterkranz. Se ajungea la Craciun cu toate cele 24 de lumanari aprinse.
Dupa Primul Razboi Mondial, ea a primit un nou impuls si a intrat si in casele catolicilor. In 1925, coroana de Advent, in forma sa actuala, si-a facut aparitia intr-o biserica catolica din Koln, iar in 1930 la Munchen. Prin 1935, in Austria, s-a inceput sa se binecuvanteze coroanele de Advent pentru casele particulare.
Astazi acest obicei are o mare raspandire, complice fiind si supermagazinele care pun la dispozitie coroane de Advent deja confectionate, de toate tipurile, pentru toate gusturile, la toate preturile.
Exista si o poveste sedpre coronita de Advent:
Pe coronita de Advent ardeau patru lumanari. Era atat de liniste incat se putea auzi ce isi spuneau lumanarile in soapta.
Prima lumanare suspina si spuse: ,,Eu ma numesc Pace. Lumina mea lumineaza, dar oamenii nu ma vad. Oamenii se cearta, se urasc si se omoara intre ei; nu ma vor.‘’ Lumina ei se fucu din ce in ce mai micuta si pieri in intunericul divergentei.
A doua lumanare incepu sa palpaie cu o flacara mai puternica si spuse; ,,Eu ma numesc Credinta. Dar eu sunt de prisos. Oamenii nu mai cred si de aceea ajung la razboaie.‘‘ Un curent de aer strabatu camera si cea de-a doua lumanare se stinse.
Incet si trist isi facu remarcata prezenta cea de-a treia lumanare. ,,Eu ma numesc Iubire. Eu nu mai am putere sa ard. Oamenii ma dau la o parte. Se vad doar pe ei si nu si pe ceilalti pe care ar trebui sa ii iubeasca.’’ Si cu o ultima palpaire se stinse si aceasta lumanare.
Atunci intra un copil in camera. El privi lumanarile si spuse: ,,Dar voi trebuie sa ardeti toate, nu sa stati stinse!’’ Si incepu sa planga. Atunci incepu sa vorbeasca cea de-a patra lumanare: ,, Nu te teme, atata timp cat eu mai ard, putem aprinde si celelalte lumanari. Eu ma numesc Speranta.’’
Cu un chibrit copilul lua Lumina de la aceasta lumanare si aprinse si celelalte trei lumanari.
