Contele de Saint Germain: O săptămâna fără „inevitabilul cotidian”!
Constat că scurtele reprize de vacanță, cu decuplare totală de la turbulența politicii de zi cu zi, sunt excelente terapii de calmare, de calibrare și de obiectivare.
De fapt, turbulența la care mă refer nu este atât una exterioară nouă, precum canicula ori ploile diluviene, ci mai degrabă un fel de reacție chimică în interiorul fiecăruia dintre noi, pe care o putem ține latentă ori o putem amorsa în funcție de „aburii” afectivi pe care îi emitem la ciocnirea cu evenimente considerate de neevitat.
La întoarcerea acasă, după o săptămână de mare și soare cu nepoții, toate știrile politice prezentate ca demne de atenție mi se par derizorii. Frunzăresc presa momentului și nu găsesc nimic de care să mă agăț. Este și torpoarea estivală dar, oricum, țara se zice că funcționează, și noi odată cu ea.
Ceea ce mă amuză (până la un punct) sunt titlurile. Umflate și și caraghios de agresive precum crainicul unui stadion care răcnește de sparge difuzoarele pentru doi – trei spectatori fără favoriți, rătăciți prin tribune, care mai degrabă ar prefera o moțăială în liniștea ambientală decât tresăririle fără nicio noimă iscate de violentarea bietelor lor timpane.
Caut ceva să mă enerveze. Să mă provoace să revin la masa de scris. Simt o vagă silă, însă și asta „de catifea”, citind următorul titlu:
„Victor Ponta lansează NUCLEARA: Liviu Dragnea și-a NEGOCIAT fuga din țară”.
Intru de curiozitate și mă mai mir, încă o dată, cât de imatur și primitiv – ranchiunos poate fi acest Ponta, „un politician de viitor” (cum îl răsfăța Adrian Năstase și cum, o clipă, l-am crezut și eu). Unii sar peste trecut ca să ajungă mai repede la viitor. El sare peste prezent și viitor ca să ajungă mai repede în ceea ce urmează după viitor, adică în uitarea totală.
Sorina Matei nu pare deloc amorțită de lipsa de subiecte. Scrie din nou (ca foarte des în ultima vreme) ceva pe gustul meu:
„Sorina Matei, ATAC DEVASTATOR la Oreste Teodorescu: ‘Tupeu de beizadea, ești băgat cu fumatul/consumul până in gât la DIICOT și tu dai lectii televizate”.
Îmi cer scuze pentru ce voi spune in continuare dar, dintr-un motiv „extrasenzorial”, am impresia că acest domn este dominat de o particularitate: miroase urât. Nu știu exact de la ce. Poate de la șosete, poate de la subsuori, poate de la respirație, poate de la caracter. De-asta, caracterizarea scurtă și în linii drepte, de tip disecție, pe care i-o face Sorina Matei, îmi provoacă o senzație aproape olfactivă: ca și cum l-ar picta cu formol.
Și pentru că am amintit de Ponta și de Oreste (cu batista la nas, recunosc), să închid triunghiul cu un al treilea derbedeu despre care se vorbește asiduu în aceste zile: șoferul român din Suedia, cu numărul mașinii transformat în înjurătură. El, de fapt, e un nimeni. El, în toată zarva asta, nici nu există cu pașaport și amprente. El este doar o hârtie poroasă, precum cea igienică, impregnată cu turnesol, menită să-i depisteze pe toți haștagienii dâmbovițeni care sunt dependenți de pH-ul bateriei cu care sunt telecomandați.
Ce ar mai fi de adăugat?
În realitate totul e un joc mic, pe care noi îl facem mare pentru că ne încăpățânăm să nu privim decât de aproape.
Încercați măcar o săptămână de decuplare de la ceea ce vi se pare a fi inevitabilul cotidian. Evadați măcar o săptămână în sălbăticie (sau în civilizație), iar dacă nu aveți posibilitatea asta evadați în propria casă citind cărți, ascultând muzică, privind filme. Fără televizor, fără presă, fără știri, fără Internet, fără bruiajul ce vă vine dinspre politicieni, fără conversații pe teme ce v-ar putea distrage de la aventura evadării. Vă veți regăsi, la sfârșitul acestei experiențe, surprinși de propria transformare în bine. Nu învinși, nu demobilizați, nu dezertori, ci mult mai calmi, mai obiectivi, mai redutabili, mai lucizi în a alege soluțiile corecte.
În prospectul oricărui aparat electric există recomandarea de a fi scos, din când în când, din priză. De a fi lăsat, puțin, să se odihnească.
De ce nu s-ar potrivi acest sfat și pentru oameni?
