Congresul PSD, un banc bun cu Po(a)nta in coada

Congresul PSD,
un banc bun cu Po(a)nta in coada

0 88

„Dati prost ca imagine”. Asa i-au scris pe biletele lui Geoana consilierii, care il sfatuiau sa se plimbe printre delegati si sa socializeze cu alegatorii in loc sa stea singur cuc in fundul salii, ca un invins inainte de comunicarea rezultatelor. „Dai Prostanac ca imagine” i-ar fi spus, probabil, si Ion Iliescu, daca mai continua cu inca doua-trei replici tirada indignata de la microfonul Congresului, in care acuza partidul de manelizare. Nu i-a mai spus-o, dar asta nu l-a ajutat cu nimic pe fostul sef al PSD, al carui singur merit a fost ca nu s-a apucat sa topaie in clipele cand numaracii fideli il informau ca numaratoarea il dadea castigator provizoriu.
Faptul ca a castigat nu neaparat Victor Ponta ci un alt candidat decat Mircea Geoana poate fi o dovada ca PSD nu a ramas totusi blocat in inertia manevrelor pe care le orchestreaza de regula presedintii. Tocmai prestigiul de partid serios – cu opis, i-a spus candva gazetarul Cristian Tudor Popescu – cu o solida organizare teritoriala si verigi puternice de legatura intre centru si filiale ar fi fost un impediment in lansarea altor candidaturi decat cea a celui aflat in fruntea partidului. Pe asta a si mizat, de altfel, Mircea Geoana, dator moral cu o demisie inca din clipa pierderii cursei pentru presedintia Romaniei din motive pentru care este singur vinovat. S-a pitit in dosul paienjenisului din jurul fotoliului de presedinte, care a protejat intotdeauna in PSD jocurile de culise pentru asigurarea continuitatii in functie si a descurajat tentativele de rebeliune din teritoriu sau din diverse nuclee centrifuge. Probabil ca ar fi reusit sa ramana in continuare ascuns dupa tufele de trandafiri ale partidului, din spatele carora sa contemple linistit spectacolul propriei ascensiuni, ferite de reprosuri din teritoriu sau contestari fatise din randul structurilor centrale.
N-a fost sa fie asa, dar a fost totusi foarte aproape sa-si pastreze scaunul. Cele 70 si ceva de voturi care l-au despartit de un nou mandat sunt, totusi, un ecart infim in spatele lui Victor Ponta. Dovada ca votul din sala n-a fost chiar atat de emotional pe cat le place analistilor si chiar greilor PSD sa constate post factum. Daca era sa se lase purtati de resentimente antivanghelice, l-ar fi taxat mult mai aspru pe Geoana, care n-ar fi contabilizat, totusi, aproape opt sute de voturi. Inertia functioneaza inca din plin in PSD, iar cel mai bun exemplu este faptul ca grosul vicepresedintilor este alcatuit de echipa cu care a lucrat si care l-a votat, cu siguranta, pe Mircea Geoana. Printre ei si Constantin Nita, liderul pesedistilor brasoveni, care si-a declarat pripit sustinerea fata de Geoana in ajunul Congresului si a salvat o spoiala de democratie in partid prin pretentia de a nu le fi impus delegatilor de la Brasov cu cine sa voteze.
Cea mai buna imagine pentru confuzia din PSD ramane, insa, Cristian Diaconescu, un ins stilat din intellighentzia social-democrata. Curtat asiduu de contracandidatii lui Geoana, care si-l doreau in echipele lor, a cedat dezamagitor momelii lui Mircea, care ii promisese functia de prim-vicepresedinte. A reusit sa rateze si sansa de a se regasi in formula lui Ponta, care si-a retras „mana barbateasca” oferita initial dupa ce a intalnit manusa catifelata, nesigura si vlaguita a lui „Cristi”.
Mai ramane ca Ponta, dupa ce s-a vazut ales de catre delegati cu ochii carpiti de somn, care au soilit chirciti pe scaunele incomode intre doua runde de discutii, sa stearga impresia unora ca somnul formatiunii a nascut un monstru. Dupa cum si vicepresedintii fideli pana ieri lui Geoana se vor munci astazi sa-si stearga de pe adeziuni infamanta marca „Garantat Vanghelie”, care a tinut loc de doctorat in PSD in ultima vreme.

Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.