CNSAS a dat Cezarului ce era… al lui Ivanescu
Daca decizia Curtii Constitutionale de constatare a neconstitutionalitatii CNSAS nu mai poate fi contestata in nici un fel, inseamna ca institutia insarcinata cu rascolirea prin trecutul cetatenilor si-a cam trait traiul si si-a mancat malaiul. Cel putin in formula consacrata pana acum de Mircea Dinescu & staff, de divulgare de amanunte picante din diverse cariere de turnatori la Securitate, chiar de pe treptele de la intrarea in Consiliu, pentru deliciul presei si al telespectatorilor. Cat despre malaiul mancat, un calcul sumar arata al investitiilor ca era vorba de porumb nobil de floricele. Unde mai pui ca, cu putin inainte ca satarul deciziei Curtii sa cada peste gatu-i intins printre dosare, CNSAS tocmai se pregatea sa se mute intr-un spatiu nou, mai mare si mai scump decat cel vechi, ultracostisitor la randul sau.
Consiliul guresului Dinescu nu putea renunta asa usor la prerogativa de a da verdicte, mult mai televiziva si aducatoare de beneficii de imagine decat cea de scormonire pe muteste prin hartoagele mancate de vreme din subsoluri. Inainte sa-si dea sfarsitul vocal, CNSAS s-a conformat preceptelor divine si a dat Cezarului ce era…..al lui Ivanescu! Poetul Cezar Ivanescu, director al editurii Junimea, este ultimul caz de colaborare cu Securitatea semnalat de guristii CNSAS. Ivanescu a ripostat imediat dupa anunt, negand verdictul si reclamand faptul ca nu a fost invitat niciodata la audieri. Mult mai grava este insa acuzatia pe care i-o arunca lui Mircea Dinescu, de care il desparte o dusmanie densa, caruia ii reproseaza ca s-a razbunat astfel pentru un incident sinistru petrecut intre cei doi acum aproape 30 de ani. Ivanescu a parut atat de revoltat de sentinta CNSAS incat a intrat in greva foamei, din care l-au scos doar insistentele lui Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorului din Romania, care se declara solidara cu protestul poetului iesean.
Un alt critic literar faimos, Cornel Ungureanu, profesor in Vestul tarii, a lansat de curand „Istoria secreta a literaturii romane”. In ciuda titlului incitant, care te face sa te gandesti la cine stie ce detalii licentioase din alcovuri scriitoricesti, secretul cartii tine (doar) de cartografie, fiind altminteri o foarte interesanta si ingenioasa disectie a creatiei literare mioritice de-a lungul unor harti inedite ale peisajului literar de la noi.
In ciuda farmecului si a noutatii perspectivei, de cand cu episodul Ivanescu parca ne pare rau ca Ungureanu nu a scris o carte pe gustul amatorilor de subteranele pe care sta biblioteca romaneasca. Intr-un astfel de volum si-ar gasi locul cu siguranta si episodul invocat de Ivanescu in dauna lui Dinescu. Ieseanul ii cere acestuia socoteala pentru, nici mai mult nici mai putin decat, moartea lui Marin Preda, intamplata la 15 mai 1980. Ivanescu il acuza pe Dinescu ca l-ar fi rapit pe parintele Morometilor de la o agapa literara, pentru a-l aduce inapoi cateva ore mai tarziu, mult mai beat decat il luase, exces bahic care l-a costat pare-se moartea pe romancier. ?
La fel de incitant este si amanuntul ca versiunea lui Ivanescu a fost publicata in detaliu de „Cotidianul”, cu doua-trei zile inainte ca Dinescu sa fie cooptat in consiliul editorial al ziarului.
Vifor Rotar
