CLUBUL DEPENDENȚILOR DE PETROL
Energia înseamnă viață. Energia scumpă înseamnă viață scumpă. Iar adesea chiar sărăcie, mișcări sociale, instabilitate politică.
Orice țară lipsită de suficiente resurse de energie convențională (petrol și gaze) are o mare problemă de securitate. Și asta pentru că orice creștere semnificativă a prețului petrolului, spre exemplu, are un impact imediat și major asupra întregii economii. Implicit asupra inflației, a nivelului de trai și a modului în care cetățenii îi percep pe politicienii aflați la guvernare.
Dacă prețul la pompă al benzinei și al motorinei ar crește în Statele Unite în preajma alegerilor din noiembrie, Joe Biden (sau oricare alt candidat din partea democraților) ar avea ZERO șanse de a câștiga prezidențialele.
Toată mascarada cu încălzirea globală și trecerea la surse ”verzi” de energie pleacă de la Washington. Pleacă de la nevoia imperioasă a americanilor de a scăpa de dependența de importuri de petrol din diverse surse, în condițiile în care prețul barilului depinde în continuare de cartelul OPEC-Rusia, cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Irak în primii cinci mari exportatori.
De subliniat că deși Statele Unite se află în prezent pe prima poziție la nivel global atât la producția de petrol, cât și la cea de gaze naturale, deficitul zilnic al țării este de 8 milioane de barili de petrol. Adică uriaș – fix cât a exportat Rusia în fiecare zi, în anul 2022.
Washingtonul, deși consumă mult mai mult decât produce, apare și în topul exportatorilor de petrol. Explicația este una singură: specula. Americanii cumpără petrol ieftin din Orientul Mijlociu, iar o parte din cel produs acasă îl vând mai scump unor papagali din rețeaua globală de influență.
Înainte ca dosarul ”Apocalipsa Climatică” să fie preluat cu entuziasm de instituții, ONG-uri și state afiliate Casei Albe, strategii de la Washington calculaseră că în ritmul de dezvoltare a Americii consumul de energie convențională va crește exponențial. Și va reprezenta o breșă masivă de securitate.
Pe scurt, le va da posibilitatea marilor exportatori din OPEC și Rusiei să facă jocurile în economia și în politica Statelor Unite. Inadmisibil.
Partea proastă este că trecerea la economia verde pusă în scenă de americani nu se face peste noapte. Și vine cu costuri imense. Lasând la o parte amenințarea NATO de la granițele Rusiei și a Hamas de la granița Israelului, cele două războaie contribuie din plin la repoziționarea marilor puteri în raport cu furnizorii de energie.
Statele Unite (cu importuri de 74 miliarde dolari), China (72 miliarde dolari) și India (67 miliarde dolari) erau în 2022 principalii trei importatori de petrol la nivel mondial.
Cele trei mari puteri au tot interesul ca tranziția spre economia verde să se facă extrem de rapid, pentru a scăpa de dependență și a închide breșa de securitate. Mai ales în condițiile în care chinezii rămân principalii beneficiari ai implementării noilor surse de energie (baterii, panouri fotovoltaice, turbine eoliene). Americanii încearcă, la rându-le, să acopere o parte din piață prin așa-numitele SMR-uri, reactoarele nucleare modulare mici.
Deocamdată proiectul din România, de la Doicești, a fost blocat de Ministerul Economiei, după ce partenerii americani (falimentari în SUA) au cerut un împrumut de 250 milioane dolari de la Nuclearelectrica.
Statele Unite sunt înscrise de mulți ani în Clubul Dependeților de Petrol, gen Alcoolicii Anonimi, iar dosarul Green Deal reprezintă cura de dezintoxicare pe spinarea bieților cetățeni din întreaga lume.
Toate zbaterile administrației Biden legate de situația din Fâșia Gaza și condamnarea guvernului Netahyahu nu au absolut nicio legătură cu o eventuală empatie față de palestinieni. Este doar un calcul rece legat de prețul petrolului în perspectiva alegerilor din noiembrie.
Autor: Adrian Onciu
Sursa: facebook.com