Cleptomania discrimineaza Romania
Un cuvant mai tare decat „oligarh”, pe care presedintele Traian Basescu l-a descoperit cu placere nebuna in dictionare si l-a spus apoi la toata lumea, bucurandu-se ca un copil, este „cleptocrat”. Pe asta l-au gasit jurnalistii nemti de la Frankfurter Allgemeine Zeitung cand au publicat acum vreo luna un material destul de pro-Basescu despre clasa de imburgheziti care dicteaza miscarile celei politice romanesti.
Cleptocratii, cum se intitula si articolul cu pricina, ar fi nesatuii care colectioneaza pana la imbuibare tot soiul de apanaje ale puterii in Romania. Termenul este prea alogen pentru urechile neaose ale presedintelui reinstalat, a carui obstinatie de a propune variante romanesti in locul solutiilor straine este notorie. Cleptoman, chiar daca nu e mioritic, este cu siguranta mai inteligibil, dar si mai in acord cu apucaturile presedintelui. Omul vede obiecte in jurul sau, ii place cum sunt colorate si simte nevoia irepresibila de a le duce acasa sau de a le da direct Serviciului de Paza si Protectie sa le stearga din memorie toate datele compromitatoare.
Nu radeti. Asta s-ar putea sa fie una dintre strategiile de aparare pe care le vor incerca avocatii sai daca Traian Basescu va fi silit sa compara in fata vreunei instante dupa plangerea penala inaintata impotriva sa de catre Clubul Roman de Presa. Gestul agresiv de a smulge si sechestra telefonul mobil al ziaristei care l-a inoportunat cu insistentele ei de tiganca imputita il va costa pe Basescu, daca nu un proces in toata regula, cel putin un mare scandal, de care n-avea nevoie cu siguranta.
Breasla ziaristilor a fost mobilizata de Club sa boicoteze audio-vizual ceremonia de maine de preluare oficiala a mandatului de catre presedinte, urmand ca vineri sa fie declarata zi de embargo in presa scrisa fata de persoana lui Traian Basescu. Reactia organismului ce gestioneaza drepturile, libertatile si conduita ziaristilor pare indreptatita de conotatia scandaloasa pe care gestul prezidential o confera atitudinii societatii fata de profesionistii scrisului la gazeta sau ai programelor de televiziune. In logica boicotului propus de CRP, fapta lui Traian Basescu instiga la adoptarea aceluiasi gen de comportament fata de jurnalist de catre tot soiul de indivizi cu care acesta din urma vine in contact in exercitarea meseriei sale. Interlopi, persoane publice de moralitate indoielnica ori cetateni onorabili se vor considera autorizati sa aplice acelasi tratament gazetarului aflat pe teren sa documenteze o stire, pentru simplul motiv ca l-a legitimat presedintele, inspirator de atitudini publice.
Partea cu tiganca imputita este doar sectiunea colorata strident a unei probleme ce nu tine de rasism, ci de desconsiderarea unei profesii si de agresiunea fizica nuda. Restul e doar pigment.
Nici avocatii prezidentiali nu vor sta cu mainile in san. Faptul ca inregistrarea conversatiei dintre presedinte si sotia sa s-a produs in spatiul privat al habitaclului masinii (care l-a condus in repetate randuri acasa pe Basescu de la agape) va conta mult Tot atat de mult cat si contraargumentul ce se naste simultan ca inregistrarea si-a facut- singur, fara ca cineva sa-i planteze vreun microfon in prealabil.
Cat despre oportunitatea pseudointrebarilor puse in cascada de catre ziarista, seful CRP, Cristian Tudor Popescu a trait o exemplificare pe propria piele, dupa cum insusi povesteste intr-un editorial. Aflat la intalnirea cu ziaristii a titanului cineast rus Nikita Mihalkov, venit la Bucuresti acum vreo doua luni, CTP istoriseste cum a parasit indignat si scarbit sala dupa ce confrati de-ai sai i-au pus regizorului rus cele mai idioate intrebari posibile.
Un aspect merita semnalat din istoria cu telefonul si anume decenta rezervata a doamnei Basescu, in vreme ce barba’su intra in masina cu prada prezidentiala. Cate consoarte de inalti demnitari din Romania n-ar fi aruncat, in locul intrebarii simple si potolite „I-l dai?”, un apreciativ si mitocan „Bravo, Fane, bine i-ai facut, mortii ma-sii de jigodie!”.
