Civilizatia fotbalului
Finala Campionatului European de Fotbal Euro 2008 va aduce cu sine si regretul ca senzatiile traite de microbisti de-a lungul unei luni de fotbal vor lua sfarsit. Partide formidabile, avand ca protagoniste echipe superbe precum Olanda sau Portugalia, ori formatii imprevizibile si capabile de un spectacol desavarsit asa cum au fost Turcia, Croatia si Rusia, nu se vor mai vedea o bucata de vreme. Dantelariile pe gazon, desenate de un Cristiano Ronaldo, Luca Modric ori Arsavin vor astepta in sifonierele de la cluburi inainte de a mai fi intinse in careurile adverse.
Nu doar prestatia pe teren se termina odata cu finala de duminica de la Viena. Iau sfarsit si comentariile din studiourile de televiziune, dintre care cel al TVR1 a fost, cum era de asteptat in calitate de titular al drepturilor de televizare pentru Euro2008, cel mai animat. E drept ca nu toti cei perindati pe-acolo s-au ridicat la inaltimea standardelor din teren. Au fost si oratori de duminica, posesori de discursuri plate si extrem de plictisitoare. Nu neaparat din cauza asta, insa, comentariile lui Cornel Dinu au stralucit prin stil, eleganta si eruditie.
In alte contexte, dinamovistul pur-sange care este Dinu poate fi chiar enervant cand o ia pe aratura istoriei, in prelungirea gazonului. Excursurile sale prin cultura si civilizatia nefotbalistica dau de multe ori ca nuca-n perete atunci cand insotesc aprecieri despre campionatul intern. Dinu face de multe ori acrobatii pe muchia penibilului cand se uita peste gardurile stadioanelor din Romania si vede fapte de cultura si mari momente istorice in locul gastilor de huligani de pe stadioane sau al fazelor jenante de pe teren.
Nu insa si la Euro 2008, unde dizertatiile sale se potrivesc manusa, asa cum ar merge si la un campionat mondial. Pentru ca marile echipe care descind in arena sa se infrunte nu sunt doar un palc de 11 jucatori + rezervele. Toate sunt precedate de faima tarii cu pricina, tesuta din fapte conservate de regula in anale istorice; ariergarda lor sunt randurile groase de soldati care au marsaluit candva sub flamura unor conducatori venerati sau detestati, dar pastrati in cronici, de nu chiar mituri.
Marile tarile coboara in teren cu un background compact. Citit cu atentie, acesta poate spune multe despre mentalul celor 11 pregatiti sa dea o noua batalie, din fericire supusa regulilor sportive. Iar Cornel Dinu, care se delecteaza contempland diviziile de panzere germane in jumatatea adversa, iuresuri ale cetelor de spahii in careul dusman, caravele olandeze impinse de vantul descoperirilor inspre buturile inamice, devine in acest context un povestitor si un comentator plin de farmec.
Vifor Rotar
