CINE II DISPERSEAZA PE ROMANI
IN ASA-ZISUL TINUT SECUIESC
?Noptile trecute, la Televiziunea Romana a fost invitata sa se „destainuie” (in emisiunea cunoscutei realizatoare Eugenia Voda!) o fosta castigatoare a „Cerbului de Aur”, Doamna Luminita Dobrescu. Am avut surpriza sa revedem o femeie frumoasa, distinsa, peste care, parca nu trecusera aproape patru decenii de cand ridicase deasupra capului celebra statueta a la fel de celebrului Festival de muzica usoara!
Stabilita in Germania si mai apoi in Elvetia, Doamna Luminita Dobrescu este astazi o femeie bogata si in sensul propriu al cuvantului, fiind o autoritate recunoscuta in comertul mondial cu antichitati si opere de arta. Intrebata ce prieteni romani a avut de-a lungul atator ani de cand a plecat din Romania, am ascutat din nou o trista marturisire:
„Din pacate, putini. Romanii sunt si in strainatate la fel ca si acasa: dezbinati, ranchiunosi, barfitori, rautaciosi… Desigur, nu toti. Dar oricum, cu mult mai mult de cat ar trebui sa fie oamenii de acelasi neam, de aceeasi limba, si nu o data, de aceeasi credinta.”
Legatura cu falsul „Tinut Secuiesc” poate parea fortata. Ne-am adus aminte insa ca un partid politic a avut in intentie sa-l propuna acolo candidat in alegerile parlamentare pe un foarte mare sportiv roman. Doar aparent surprinzator, pentru ca aceasta „incercare” politica dovedea, dincolo de indrazneala, o miscare de inteligenta electorala. De ani de zile, in judetele Harghita si Covasna se demonstreaza ca romanii nu se numara, din pacate, intre semintiile cele mai unite, cand e vorba de interesul colectiv.
De ce aceasta „dihonie intre frati”, se plang, e drept, acum si ungurii. Nici in localitatile cu populatie majoritar maghiara nu se joaca de-o vreme chiar Hora Unirii, de cand microbul politicianist si orgoliile personale au r?bufnit sub sceptrul fostului pastor Tokes Laszlo, care si-a adjudecat titlul de „principe al ungurimii din Ardeal”. In diaspora, insa, cand interesul maghiarilor este pus in discutie (fie in SUA sau Canada, fie la Budapesta), acestia chiar reusesc sa vorbeasca in majoritate aceeasi „limba” a interesului comun. Cum, din nefericire, nu prea au in obisnuinta, ca sa nu zicem altfel, romanii nostri, la fel in strainatate, ca si acasa. Ce pacat!
In „Har-Cov”, cele doua judete din centrul tarii, romanii au ajuns ca laolalta sa nu mai numere mai mult de un sfert din populatie. Suficient insa – atat in Harghita, cat si in Covasna – sa poata sustine prin votul lor comun alegerea macar a unui parlamentar care sa le reprezinte interesele. Ca sa nu mai vorbim de consilieri locali. Ei bine, cand tocmai in Unire ar sta puterea, si in cele doua judete electoratul roman a fost impartit intr-o puzderie de partide, spre satisfactia discreta a majoritarilor, care aveau unul singur: UDMR.
In vreme ce candidatii romani isi faceau reciproc antipropaganda electorala, luptandu-se intre ei, conform traditionalei balacareli dambovitene, maghiarii, daca a fost nevoie, au votat si de doua ori! Concurenta asta propagandistica acerba intre partidele romanesti a indus un soi de indiferenta in randul electoratului de acelasi neam, prezenta lor la vot fiind, de regula, sub 25%, fata de cea a maghiarilor care, de exemplu, la recentele alegeri pentru Parlamentul European, a depasit 70%.
Ne aflam iarasi in fata unui nou ciclu de alegeri, de la locale, pana la parlamentare si prezindentiale. Ba chiar si pentru Parlamentul European. Primii care au simtit pericolul dezbinarii a fost UDMR. Cartea pe care o joaca adversarii lor din Partidul Civic Maghiar, in frunte cu proaspatul europarlamentar Tokes Laszlo, este autonomia totala a unui teritoriu care, administrativ, nu a existat niciodata!
Pericolul ca ambele formatiuni politice sa nu fie reprezentate in Parlament este real. Forta UDMR o constituie insa o formidabila structura de partid teritoriala, puterea financiara redutabila acumulata in 12 ani de cand sunt numai la putere, ca si forta de penetrare aproape totala pe care o are mass-media in limba maghiara, controlata de UDMR.
La „locale”, cele doua formatiuni politice se vor infrunta fara menajamente. Dar sunt in stare sa pariez de pe acum ca pentru alegerile parlamentare lucrurile vor sta cu totul altfel si interesul comun va triumfa.
De ce nu sunt si partidele romanesti capabile sa gandeasca la fel?
?
