Cica legea e lege

Cica legea e lege

0 71

Chestia cu „legea e lege” imi aduce aminte de un film in care jucau Fernandel si cu Bourville, deci o comedie, si in care se aplicau legi stupide, o litera contrazicand-o pe urmatoarea, la fel cum sunt legile prin care suntem noi obligati sa traim noi acuma. Si care nu se schimba pentru ca nimeni din cei abilitati nu are timp sau interes sa vada ce si cum.
Articole aiurea se gasesc si in Codul de Procedura Civila, in cazul de fata, care se petrece zilele acestea in Brasov. Este vorba de o evacuare, obtinuta pe cale de tribunal, dar in cursul procesului paratul neavand sanse pentru ca nu i s-au dat, instanta trecand lejer peste dreptul sau la aparare, pentru ca nu a avut posibilitate sa-si angajeze avocat, lipsa acestuia de partea paratului fiind socotita de catre judecatori ceva ca o sfidare a tagmei cu tzol negru si foarte putin din albul inocentei.
Iata, pe scurt, despre ce este vorba.
Sora impricinatului, pe numele ei Dragoman Doina Monica Maria, a intrat in posesia apartamentului in care au trait parintii si fratele ei, in ultimii circa zece ani, el avand grija de mama comuna, in boala ei, aceasta tintuita fiind aproape complet la pat.
In timpul acestor zece ani omul a fost „smenuit” de niste escroci, ajutati fiind – nimeni nu poate pretinde rea intentie, ci doar, cu blandete, neglijenta in serviciu – de notarul public Isbasoiu Florea.
Omul nostru a asteptat dezbaterea succesorala, fara sa stie insa ca sora sa isi luase angajamentul ca, in schimbul ingrijirii de la A la Z a mamei, dupa moartea tatalui, sa intre in posesia apartamentului. Dar ea, aceasta Dragoman, nu a avut absolut deloc grija de mama, cum se angajase in contract. Iar dupa finalul acesteia a luat din casa toate actele, plus anumite valori, distrugand tot ce nu putea fi in favoarea ei. Printre aceste acte au existat unele care ii dadeau si fratelui anumite drepturi, in acest sens oferindu-i acestuia un soi de pestera – am fost si am vazut locul – intr-un fost camin de nefamilisti, adica ceva 3 x 3, fara instalatie de gaz metan si vreun simulacru de chicineta macar, acolo, de-un aragaz si o masuta, si cu un aranjament de chiuvetica, buda si dus, ca la un hotel de doua balamale.
Dar acest om, parlit odata de viata prin pierderea apartamentului (sesizarile facute la Parchetul de pe langa Curtea de Apel ramanand cu rezultat negativ in ce il priveste, cu toate dovezile de la dosar), a dorit sa mearga in succesiune in mod egal. Si a actionat in judecata spre anularea actului prin care sora sa a intrat in posesia sriptica a apartamentului parintesc. Sora a inaintat, ca raspuns, actiune spre evacuare.
Din cauza superficialitatii si grabei instantei, precum si datorita lipsei unui aparator de partea paratului, instanta a hotarat evacuarea prin executor judecatoresc, fara sa tina cont de celalalt proces aflat pe rol.
Nu mai intru in amanunte plictisitoare, mai ales ca am fost rugat de omul in cauza sa-i tin in anonimat atat numele lui, cat si al avocatului si executorului, dar doresc sa prezint o absurditate in legislatura romaneasca.
Se intelege ca omul nostru a contestat executarea judecatoreasca, solicitand suspendarea ei pana la solutionarea celuilalt dosar, ca apoi sa se supuna unei hotarari definitive, oricare ar fi ea.
Dar legea, in interpretarea avocatului surorii si a executorului judecatoresc, il obliga sa se mute in „pestera”, iar daca hotararea la contestatie ii va fi favorabila (prin suspendare), el se poate reintoarce la domiciliul parintesc.Asa i s-a spus.
Oricat ar fi ea hotarare difinitiva in cazul evacuarii, banuiesc, mangaind logica, o aplicare a legii nebazata pe toate variantele ei, din comoditate si, de ce nu, din interes, fara sa se tina cont de vreun recurs in anulare sau alte variante, ci doar privind pozitiile sociale ale celor doi: sora, profesoara cu meditatii (neimpozabile) cat cuprinde, cu bani din niste imobiliare vandute de pe urma sotului decedat, cu posesia unui apartament cu patru camere, in care traieste ea, fiica ei, un caine, un hamster si o pisica, si fratele, pensionar la valoarea de 400 lei si fara posibilitatea de ungere a rotilor unei carute dubioase.
Prezint scuze in cazul ca nu este asa, dar am imaginea unor bani trecand in conturi care sa hotareasca finalizarea dosarelor.
Oare chiar nu mai este nimeni care sa stabileasca existenta adevarului? Asteptam.

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.