Chiralesa sau umblatul preotului cu botezul

Chiralesa sau umblatul preotului cu botezul

0 123

Chiralesa sau umblatul preotului cu botezul


Boboteaza, ca si Craciunul, este precedata de un ajun mai deosebit, ajun ce concentreaza o multitudine de practici si credinte ce decurg, in special, din datina numita „umblatul preotului cu botezul” sau Chiralesa.Pe vremuri, in alaiul preotului intrau si maturii, insa cu timpul alaiul a devenit apanajul copiilor. Urmand oarecum modelul colindelor, Chiralesa este socotit un obicei de purificare a spatiului si de invocare a rodului bogat.
De regula, baietii inconjurau de trei ori toate constructiile din gospodarie, sunand din clopotei sau fiare vechi, strigand „Chiralesa, /Spic de grau, /Pana-n brau /Roade bune /Mana-n grane!” sau numai Chiralesa; acest cuvant provine din neo-greaca si inseamna „Doamne miluieste!”. Exista credinta ca, strigand Chiralesa, oamenii capata putere, toate relele fug si anul va fi curat pana la Sfantul Andrei.
Venirea preotului era asteptata cu cea mai mare nerabdare indeosebi de fetele mari; acestea, atunci cand il zareau venind, luau margelele, cerceii si sase boabe de grau si le puneau sub pragul pe unde urma a trece preotul. Puse sub perna in noaptea dinspre Boboteaza, se zice ca vor ajuta fetele sa-si viseze ursitii. Magia premaritala din ajunul Bobotezei avea insa in centrul ei busuiocul, comunitatile traditionale socotind aceasta planta totem, investind-o cu numeroase atribute erotice; acum, „fetele sau femeile fac tot posibilul sa rupa, sa ceara, sa fure busuioc din sfestocul popii”, urmand ca, pus sub perna, acesta sa le aduca in vis barbatul harazit de Dumnezeu. Bucovinenii socot ca oamenii l-ar fi acoperit la botez pe Domnul Hristos cu busuioc; de atunci se spune ca se foloseste busuiocul pentru stropit cu agheasma.
De obicei, in intampinarea preotului iesea gospodarul casei, avand in maini o lumanare aprinsa. Gospodina avea grija sa arunce inaintea popii graunte de porumb, sperand ca astfel va avea noroc la oua; daca nu putea arunca grauntele, le punea sub asternutul unde urma sa stea preotul. Acesta stropea cu agheasma toata gospodaria, uneori urcand si in pod, credinta generala fiind ca agheasma alunga Necuratul si duhurile rele. Apoi, preotul era invitat, destul de insistent, sa se aseze pe pat si sa guste din bucatele de pe masa; stiind cu cata tarie cred fetele ca altfel nu le vor sta petitorii, iar femeile ca nu le vor sta primavara clostele pe pui, preotii, de voie, de nevoie, se asezau; altfel, riscau sa fie petrecuti – e adevarat, pe furis – cu cociorba. In acest caz, gospodina se punea pe locul unde ar fi trebuit sa stea popa. De regula, preotul primea un fuior de canepa sau, mai recent, de bumbac, spunandu-se despre acest fuior ca este barba lui Hristos si ca de el, pe de o parte, se vor prinde toate relele iar, pe de alta parte, ca Maica Domnului impleteste din ele saci, cu ajutorul acestora, la invierea mortilor, urmand a salva suflete din iad.
Ajunul Bobotezei era indeobºte o zi de post. Se spunea despre aceia care tineau post negru ca vor putea sa intoarca ploaia si grindina. Fetele mari tineau post in credinta ca Dumnezeu le va da barbati buni, cuminti si frumosi.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.