Cele doua Santamarii incheie ANUL BIBLIC
Sfarsitul lunii august si inceputul lunii septembrie este o perioada marcata de nenumarate evenimente meteorologice si astrologice ce apar metamorfozate in obiceiurile si traditiile romanesti.
Din punct de vedere al vremii, aceasta se raceste, facandu-se astfel trecerea spre un alt anotimp de tranzitie. Calendarul popular imbina armonios ritualuri stravehi pagane cu cele crestinesti,are apar in calendarul ortodox.
Din punct de vedere religios, ne aflam in plina perioada „de trecere”, intre cele doua Santamarii, intre 15 august si 8 septembrie. Data de 15 august marcheaza o importanta sarbatoare ortodoxa, care este precedata de un post de doua saptamani: Adormirea Maicii Domnului.
Obiceiurile sunt diversificate si difera de o zona la alta a tarii. In sudul tari si in zonele deluroase, in vii se angajeaza pandarii si se spune ca se „leaga" ciocul pasarilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.
De asemenea se ofera ofranda din noua poama. In partile Moldovei Sfanta Maria Mare (15 august) este considerata "a mortilor" fiind pomeniti toti cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei si doar la Sfanta Maria Mica (8 septembrie) sunt sarbatoriti cei care poarta acest nume. Perioada dintre cele doua Santamarii, ca orice perioada de trecere, este propice pentru ritualurile cu caracter magic: acum se aduna ultimele plante de leac, putem afla cum va fi toamna ce se apropie. Intre cele doua Marii este timpul prielnic semanarii graului. Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului incheie un ciclu, redeschis de cea a Nasterii Maicii Domnului (8 septembrie).
Dintr-o samanta, aparent moarta, se va naste un nou spic de grau plin cu boabe, pentru a adeveri ca din moarte va fi inviere. Tot acum, ciobanii coboara oile de la munte (La Santamaria Mare / Tulesc oile la vale !), barbatii isi schimba palaria cu caciula (A venit Santamarie / Te-ai p… in palarie !), se interzice scaldatul in apa raurilor spurcata de cerb si dormitul pe prispa sau in tarnatul casei.
De Sfanta Marie, fetele purtau o planta numita ”navalnic” , care avea puterea sa aduca petitori.
Daca in apropierea zilei Sfintei Marii infloreau trandafirii, era un semn ca toamna va fi lunga. In satul traditional, acum este un important sezon al nuntilor, sezon care tinea pana la intrarea in postul Craciunului. In aceste zile se organizau targurile si iarmaroacele de toamna.
Este extrem de interesant cum trecerea de la vara la toamna pastreaza in Calendarul popular amintirea unui stravechi inceput de an, marcat de moartea si renasterea Zeitei Muma, peste care parintii Bisericii crestine au suprapus moartea (Adormirea) si nasterea Fecioarei Maria. Inversand evenimentele care deschid si inchid viata sfintei, mai intai moartea (15 august) si apoi nasterea (8 septembrie), Biserica crestina a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai intai reprezentarea mitica ajunsa la varsta senectutii, in cazul de fata Santamaria Mare, si apoi se naste Santamaria Mica.
La aceste sarbatori se faceau observatii astronomice si pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac si altele. Cele doua Santamarii incadreaza calendaristic Anul Nou Biblic (1 septembrie), presupusa Facere a lumii (anul 5508 i. Hr.).
Multe din trasaturi specifice Anului Nou Biblic si ale mitului creatiei paterne a Lumii au fost preluate de Santamariile romanesti, purtatoare ale mitului creatiei materne a Lumii.
