„Cel mai mare pericol cu care se confruntă Europa acum nu sunt trupele rusești. Sunt oligarhii”, zice Newsweek!
Cea mai mare amenințare cu care se confruntă astăzi Europa nu este o invazie terestră rusească în statele baltice, și nici un atac terorist într-unul dintre marile orașe.
Chiar dacă și acestea sunt amenințări reale ce trebuie descurajate și prevenite, amenințarea existențială la adresa Europei este o chestiune ce ține de guvernare. Ea este amenințarea „oligarhizării” corupte a politicii europene scrie Newsweek citat de Rador.
Dramatica dezvăluire a înregistrării video realizate în secret, cu vicecancelarul austriac Heinz-Christian Strache convenind să implementeze diverse scheme de corupție împreună cu presupusa nepoată a unui oligarh rus la Ibiza, a șocat conștiința establishment-ului politic european. Însă aceste revelații nu ar trebui să fie surprinzătoare pentru nimeni, întrucât ele sunt ilustrative pentru o tendință mult mai amplă de oligarhizare coruptă, care mătură întreg continentul.
Fenomenul mai general opune rezistență unei catalogări facile și nu se potrivește foarte bine în scenariul stânga contra dreapta ori populiști de la periferie contra politicieni din establishment.
În România, de exemplu, Partidul Social Democrat (PSD) de la guvernare se face vinovat de efectuarea aceluiași gen de eroziune democratică precum cel practicat de Partidul Popular Austriac (ÖVP) de extrema dreaptă al dlui Strache, în ciuda faptului că este un partid din establishment și de stânga. În Moldova, Partidul Democrat (PDM) „pro-occidental” de la putere se face la fel de vinovat de perpetuarea unui sistem corupt, oligarhic, pe cât de vinovați sunt și rivalii săi rusofili.
Trăsătura comună a acestor partide este utilizarea strategică a corupției pentru a concentra resurse economice și putere politică în mâinile unor oligarhi prietenoși cu regimul. Deși toate aceste trei țări pot fi considerate democratice – deocamdată, cel puțin – oligarhizarea coruptă prezintă pe termen lung și un pericol de resurgență autoritară. Aceasta este adevărata amenințare existențială la adresa Europei.
Liniile de front ale luptei actuale împotriva oligarhiei corupte le regăsim îndeosebi în estul Europei – în țări precum Ucraina, Georgia și Armenia. Aici ciocnirile dintre apărătorii instituțiilor democratice și forțele corupte ale oligarhiei sunt o chestiune de rutină – atât la urna de vot cât și în cadrul unei lupte mai generale pentru inimile și mințile cetățenilor.
Revoluția Trandafirilor din Georgia, Revoluția Demnității din Ucraina și Revoluția de Catifea din Armenia au fost cu toate revolte revoluționare spontane împotriva oligarhiilor corupte. Și, după cum o știe oricine a vizitat Tbilisi, Kiev sau Erevan, luptele politice declanșate de aceste revoluții nu au încetat atunci când protestatarii din stradă s-au întors la casele lor, ci, din contră, continuă pe coridoarele puterii chiar și în ziua de azi.
Una dintre cele mai mari greșeli pe care adesea le fac analiștii occidentali este supoziția că oligarhia coruptă este un fenomen cumva izolat în Europa de Est. Dacă există vreo țară care definește exemplar problema, aceea trebuie să fie Ungaria, aflată chiar în inima Europei.
Sub conducerea premierului Viktor Orbán, partidul de guvernare din Ungaria a concentrat puterea pe parcursul ultimelor două decenii prin demantelarea graduală dar sistematică a mecanismelor democratice de echilibru și control. Acest atac politic împotriva instituțiilor democratice a fost posibil numai datorită concentrării resurselor economice în mâinile unui mic grup de oligarhi având legături personale cu dl Orbán.
Prin contracte guvernamentale preferențiale, acoliții lui Orbán au acumulat resurse enorme.
Pomenile economice rezultate din acest proces le-au permis să cumpere posturi TV și ziare, ceea ce a dus la un monopol de facto asupra marilor instituții de presă, deținut de oligarhii prieteni cu regimul. Acest imperiu mediatic nu numai că a asigurat partidului de guvernare Fidesz un enorm avantaj politic în fața rivalilor, dar, lucru esențial, a și menținut relatările despre corupția guvernamentală departe de presa centrală. Concomitent, dl Orbán a fost în măsură să populeze gradual instanțele și organele judiciare cu loialiști de încredere, asigurând astfel un tratament favorabil amicilor săi oligarhi.
Deși procesul de oligarhizare coruptă îmbracă probabil cea mai extremă formă în Ungaria, cu excepția Rusiei, recentul scandal din Austria demonstrează că statele vest-europene nu sunt imune.
Scandalurile implicând Danske Bank din Danemarca și Deutsche Bank din Germania arată cât de poroase sunt instituțiile financiare occidentale la influența coruptă a oligarhilor.
Cultivarea de către președintele rus Vladimir Putin a dlui Strache și dlui Orbán, demonstrează de asemenea modul în care oligarhizarea coruptă nu este numai o problemă de guvernare, ci și parte a unei competiții geopolitice mai ample, în care Rusia și China intervin pentru susținerea forțelor oligarhice în curs de afirmare pe tot cuprinsul Europei.
Din fericire, o reacție adversă europeană împotriva corupției oligarhice începe și ea să se contureze. Slovacia și-a ales recent o cruciată anticorupție drept președinte, Macedonia de Nord a dat afară un regim oligarhic, iar milioane de manifestanți – per total – s-au revărsat pe străzile Bratislavei, Bucureștilor și Belgradului pentru a cere să se pună capăt corupției oligarhice. Ei au nevoie de sprijinul nostru, întrucât aceasta este o luptă pentru inima și sufletul Europei.
