Cearta ca la usa Castelului
Cearta ca la usa Castelului la Bran. Primaria si administratia Muzeului Castelul Bran s-au intalnit in poarta fortaretei, prea stramta pentru a permite trecerea intereselor ambelor parti. Gestionarii asezamantului doresc sa inchida actuala intrare pe domeniul ce imprejmuieste Castelul si sa pastreze doar accesul rezervat in prezent oficialitatilor. E posibil ca turistii sa se simta onorati de atentia pe care le-o acorda administratorii prin incadrarea lor viitoare in clasa VIP. Daca vizitatorii ar avea numai motive de bucurie, decizia castelanilor i-a revoltat pe micii mestesugari ce paraziteaza actuala intrare in locatie. Tarani si artizani neaosi, dar si puzderie de buticari ce etaleaza pe tarabe cele mai oribile kitschuri, au tipat ca din gura de sarpe ca mutarea intrarii ii va lasa fara vad si venituri.
Preferinta custozilor castelului pentru poarta princiara nu este motivata de criterii estetice sau de etalonul turistic. Dorinta de a o inchide pe cea comuna si de a dirija turma de vizitatori prin strunga cea nobila este de fapt o razbunare pe Primaria Branului. Care incaseaza de cativa anisori buni taxele tarabagiilor, dar si pe cele ale parcarii de la actuala intrare a muzeului, desi Castelul beneficiaza de o sentinta judecatoreasca irevocabila care il indreptateste sa exploateze el aceste venituri. Care s-ar ridica, de la data inceperii litigiului incoace, la frumusica suma de 150.000 de euro. In loc sa se supuna deciziei judecatorilor, primarul invoca – pe buna dreptate, de altfel – neajunsul ca accesul prin poarta oficiala ar stanjeni circulatia pe drumul national ce traverseaza Branul, si asa supraaglomerat in zona castelului.
Conducerea muzeului se prevaleaza de acceptul Ministerului Culturii pentru inchiderea actualei intrari si amenajarea celei pentru oficialitati. Primarul acuza ilegalitatea lucrarilor, in absenta unei hotarari de Consiliu Local care sa fi aprobat demararea activitatii. E drept ca ministrul Culturii este acelasi care parafa retrocedarea Castelului catre Dominic de Habsburg, in conditiile in care diverse interpretari juridice au scos la iveala inoportunitatea redobandirii de catre printul Dominic a unui bun facut cadou Reginei Maria de catre comunitatea brasoveana, intr-un moment de euforie gratificatoare.
Merita sa te-ntrebi daca publicatiile imobiliare straine care ne informeaza regulat ca faimosul castel este cea mai scumpa resedinta din lume, cotata (de Dominic) la vreo 100 de milioane de euro includ in pret si valoarea comertului dimprejur. La cum arata disputa de la Bran, castelul in sine si exponatele dinauntru nu fac doi bani pe langa artizanatul autentic – infim, dar exorbitant – si bazareturile oribile de care geme intrarea.
Vifor Rotar
